Lucrarea prezintă o incursiune în dezvoltarea instituţională a Şcolii Naţionale de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti, înfiinţată în 1991, sub denumirea de Institutul Naţional pentru Servicii de Sănătate şi Conducere. Prezentarea este structurată pe cele trei mari tipuri de activităţi derulate de Şcoală: formare, asistenţă tehnică, cercetare. Toate activităţile Şcolii au fost iniţiate prin intermediul unor proiecte care s-au dovedit a fi sustenabile. Proiectul formării de manageri pentru sistemul de sănătate a fost finanţat de Banca Mondială între 1991-1998. Acesta a pus bazele programelor de formare, dezvoltate ulterior de Şcoală. ProIectul finanţării spitalelor în conformitate cu activitatea prestată, finanţat de USAID între 1997-2002, s-a concretizat în introducerea sistemului DRG ca mecanism de finanţare a spitalelor. Şcoala a preluat atribuţiile de colectare şi validare a datelor, în prezent colectând date de la un număr de 594 de spitale publice şi private. Diverse alte proiecte de cercetare-dezvoltare au dus la acumularea de competenţe noi în cadrul Şcolii, oferind oportunitatea dezvoltării de noi servicii (exemplu: asistenţa medicală comunitară, evaluarea tehnologiilor în sănătate). Analiza efectuată relevă principalele caracteristici, care au făcut posibilă dezvoltarea continuă a Şcolii, şi anume: daptabilitatea la schimbare şi integrarea activităţilor de cercetare, formare şi consiliere. Şcoala a devenit, astfel, un centru de excelenţă în managementul serviciilor de sănătate, câştigând credibilitate şi având o mare capacitate de a atrage fonduri într-un mediu tot mai competiţional.