După atâtea transcenderi în enigmele lumilor de dincolo de orizontul fantasmelor, L. Lari revine la propria conştiinţă de creaţie. Nu ca într-o ars poetica, aşa cum se procedează în ordinea tradiţională a confesiunilor de credinţă. Autoarea „imnurilor” întreprinde în stilul bine cunoscut un insolit studiu liric, în care spiritul orfi c este surprins în câteva ipostaze metamorfotice, conform ordinii compoziţionale a ciclului imnic inclus în volumul de poezii Anul 1989: geneză, naştere, iubire, sete de absolut, autocunoaştere etc. În direcţia acestor obiective autoarea îşi etalează, totodată, arta exprimării, vocea distinctă a eului: prin fantasticul cosmogonic, intuiţia intelectuală, vocaţia transcenderii etc.

After going past the enigmas of the worlds beyond the horizon of airy visions, L. Lari returns to her own creation consciousness. Not as in a poetics ars, as per the traditional order of the confessions of faith. The author of „hymns” carries out an unwonted lyrical study, in which the Orpheus spirit is revealed in a few metamorphic situations, according to the compositional order of the paean cycle, which is included in the volume of poems „Year 1989”: genesis, birth, love, lust for absolute, self-knowledge, etc. In this context, the author reveals the art of expression, the distinct voice of the self: through the cosmogonic fabulosity, the intellectual intuition, the vocation of transcending etc..