Prin prisma comparatismului, în acest studiu ne-am propus să determinăm elementele tematice şi narative ce ţin de tradiţiile prozei picareşti asimilate creator de către scriitorul de origine britanică W. M. Thackeray (1811- 1863) în romanul său ―Norocul lui Barry Lyndon‖ (1844). În articol sînt prezentate consideraţii despre modul în care acest autor a preluat un model literar de succes în romanul său şi l-a transformat conform propriei sensibilităţi şi al specificului timpului şi societăţii în care a activat. Statuarea modului în care autorul se detaşează de acest precursor ne permite să identificăm individualitatea şi originalitatea scriitorului britanic, precum şi să afirmăm că autorul dat, transformînd romanul său în parodie a genului picaresc, nu continuă mitul acestui gen de proză în spaţiul său cultural.