In an attempt to highlight the defining characteristic of the methods through which the "silent zones" of the social representations can be identified, experts insist on indicating by all means their ability to significantly reduce the burden of responsibilities required by the written and unwritten rules of the group. The effectiveness of the use of such tools is organically linked to the possibility of devitalization, throughout the experimental approach, what is called, a "binding rule set by law or usage". Or, according to them, another way to get to the "counter- regulatory elements that form the substance of the most hidden portion of the social representation" has never existed and won't ever exist. In relation to the reasoning that shows the beneficial effect of the suppression of the normative pressures, comments aiming at the substitution method appear on a regular basis in the specialty sources. Usually, it is seen as "the most widespread tool for revealing the silent zones of the spectrum of the representations focused on the 'sensitive' social objects". Being used over time in several experimental studies, the substitution method has fully proved its effectiveness. This method reveals a highly significant relation "certain elements of the central system are more or less sensitive, depending on the context of collecting the representation data, and this without calling into question the independence of the central system towards the immediate context". According to a widespread definition in the specialty literature, the punctum saliens of the method of normative decontextualization is the "manipulation of the recipient's identity" (the "recipient" being the person who "receives the subjects' responses in a survey"). Having such a potential, it can substantially reduce the normative pressure exerted on subjects with a status of object of the empirical approach. Or, in a relaxed and decrisped psychosocial context, it will be much easier for them to express all kinds of ideas "with deviations from the normal" in the presence of people with whom they are not on the same attitudinal platform.

În tentativa de a scoate în evidenţă caracteristica definitorie a metodelor prin care pot fi identificate „zonele mute” ale reprezentărilor sociale, specialiştii ţin să indice neapărat la capacitatea acestora de a reduce semnificativ din povara responsabilităţilor pe care le impun regulamentele scrise sau nescrise ale grupului. Eficacitatea utilizării unor asemenea instrumente este organic legată de posibilitatea devitalizării, pe toată durata demersului experimental, a ceea ce poartă numele de ,,regulă obligatorie fixată prin lege sau prin uz”. Or,spun ei, o altă cale de a ajunge la „elementele contra-normative care alcătuiesc substanţa celei mai ascunse dintre porţiunile reprezentării sociale” nu a existat şi nu va exista vreo dată. Metoda de substituţie este văzută în calitate de „cel mai răspândit instrument de relevare a zonelor mute din spectrul reprezentărilor focalizate pe obiectele sociale „sensibile”. Având la bază mecanismul transferului de personalitate, ea face dovada faptului că „anumite elemente ale sistemului central sunt mai mult sau mai puţin sensibile, în funcţie de contextul de culegere a datelor reprezentării, fără ca acest fapt să pună în discuţie independenţa sistemului central faţă de contextul imediat”. Metoda decontextualizării normative, la rândul său, are drept punctum saliens „manipularea identităţii destinatarului” (prin ,,destinatar” avându-se în vedere persoana celui care „primeşte răspunsurile subiecţilor într-o anchetă”). Dispunând de un asemenea potenţial, ea poate reduce substanţial din presiunea normativă exercitată asupra subiecţilor cu statut de obiect al demersului empiric. Or, într-un context psihosocial relaxat şi decrispat, acestora le va fi cu mult mai uşor să-şi exprime tot felul de idei „cu abatere de la normal” în prezenţa unor persoane cu care nu se regăsesc pe aceiaşi platformă atitudinală.