Articolul este axat pe examinarea aspectelor tradiţionale şi inovative în Sonata pentru pian compusă în anul 1979 de compozitorul chişinăuian Gheorghe Neaga. Sonata reprezintă o construcţie monopartită impunătoare în care desluşim cu uşurinţă patru compartimente contrastante ce pot fi asociate cu părţile unui ciclu de sonată tradiţional. Contrastul dintre secţiuni se manifestă în caracterul muzicii, în atmosfera sugerată, în aspectele ideatice completate şi de mijloacele de expresie printre care un rol deosebit revine principiilor polifonice. Totodată tehnica contrapunctică alături de legăturile intonative între diferite compartimente ale formei contribuie la integritatea compoziţiei. În această Sonată Gheorghe Neaga reuşeşte să impresioneze prin realizarea unei simbioze a diverselor elemente devenite caracteristice muzicii universale seculare, dar şi fenomenului muzical al secolului XX.

The article is focused on examining the traditional and innovative aspects in the Sonata for Piano written in 1979 by the Moldovan composer Gheorghe Neaga. The Sonata is an impressive one-part construction where we can easily distinguish four contrasting sections that can be associated with four parts of a traditional sonata cycle. The contrast between the sections is manifested in the character of music, in the suggested atmosphere completed with conceptual aspects and means of expression including a special role of polyphonic principles. At the same time the contrapuntal technique with intonative links between different sections of the form contribute to the integrity of the composition. In this Sonata Gheorghe Neaga succeeds to impress by creating a symbiosis of different elements that became characteristic of universal secular music, and the musical phenomenon of the twentieth century.