Identităţile vizuale sunt clase de obiecte de diferit tip: logo-uri, embleme, blazoane etc. Astăzi, ele sunt puse, de unii cercetători în domeniu, în relaţie strânsă cu mijloacele mediatice, fără ca acestea să aibă, în fond, o esenţă pur mediatică, rămânând, de cele mai dese ori, doar nişte suporturi mediatice de o anumită amploare, care au capacitatea de a pătrundeatât în spaţii profesionale, cât şi în spaţii private şi personale chiar. O identitate vizuală rămâne identitate atât timp, cât ea are unicitate, iar pentru aceasta este nevoie de a păstra o anumită distanţare a unităţii vizuale faţă de alte unităţi vizuale. Astăzi, în Republica Moldova, identităţile vizuale ce se impun cel mai des sunt logo-urile organizaţiilor care funcţionează pe teritoriul acestei ţări. Aceste logo-uri sunt, de cele mai dese ori, un amalgam de icoană şi legisemn, care înregistrează o anumită omogenitate atât structurală, topică, cât şi cromatică, fapt care demonstrează încă o dată caracterul mitic al afirmaţiei despre unicitatea unui logou la ora actuală.

Visual identities are object classes of different kinds such as: logos, emblems, coats of arms etc.. Today, they are placed by some researchers in the given field, in close relationship with the media means, though they, in fact, don’t have a purely media essence, but most often remain only some media supports of a certain scope, that have the ability to penetrate both the professional areas and in private and even personal spaces. A visual identity remains an identity as long as it is unique, and this requires to maintain a certain distance between a certain visual unit and other visual units. Today, in Moldova, visual identities that appear most often are the logos of organizations operating in the country. These logos are most often a mixture of icon and legisign, which manifest both structural, topical, and chromatic homogeneity, which shows once again the mythical character of the claim about the uniqueness of a logo at present.