Culinary practice seems to represent the essence of human civilization. The transmission of culinary heritage both in writing and orally resulted in appearance of a food-related specific language, which has developed into a complex cultural product subject to climate, geography, pleasure and health. Gastronomic speech translation is challenging since it requires making decision on the choice between translating culinary terms and keeping their external form as in the source language.

Practica culinară pare să reprezinte esența civilizației umane. Transmiterea patrimoniului culinar atât în formă scrisă, cât și orală a avut drept rezultat apariția unui limbaj specific, propriu mâncărurilor, care s-a dezvoltat într-un produs cultural complex condiționat de climă, geografie, plăcere și sănătate. Traducerea discursului gastronomic este o adevărată provocare, deoarece se impune problema alegerii între traducerea propriu-zisă a termenilor culinari și păstrarea formei externe a termenului din limba sursă.