Poezia postbelică basarabeană a evoluat într-un context specific de creaţie, străin dezvoltării spiritului estetic, gândirii creatoare. Orice efort de opunere restricțiilor dictate de regimul totalitar, dominant în perioada respectivă, a fost blamat cu vehemență. Totuşi, analizată în context, cultura, literatura autohtonă manifestă tot mai insistent tendinţa de a-şi regăsi identitatea, detaşându-se de rigorile impuse de dogma realismului socialist.

Our post-war poetry developed in a specifical context of creativity, absonant to creative and esthetic thinking development. Any effort to fight against restrictions dictated by totalitarism, dominant in this period, was faulted. However, in a contextual analysis, our culture and literature manifest insistently the tendency to find its identity, detaching from the rigors imposed by the dogma of socialist realism.