Acest studiu abordează un subiect mai puţin cercetat în literatura de specialitate, legat de utilizarea instrumentelor muzicale în practica mănăstirilor creştin-ortodoxe. În general, arta muzicală bizantină se bazează, în principal, pe cântul vocal. Cu toate acestea, în unele cazuri, slujitorii cultului ortodox recurg, în practicile lor religioase, la două instrumente muzicale: toaca şi clopotul. În mănăstirile din spaţiul românesc, inclusiv în cele din Republica Moldova, aceste instrumente muzicale sunt utilizate cu funcţii speciale, cu un repertoriu specific, care este asociat cu creaţia orală, încadrânduse (semnalele de toacă în special) în categoria folclorului monahal.

This study addresses a topic related to the usage of musical instruments in the practice of Orthodox Christian monasteries, which is a less researched topic in literature. Generally, the Byzantine musical art is essentially based on voice. However, in some cases, the Orthodox Christianity employers use in their religious practices two musical instruments: the chop and bells. In the monasteries within the Romanian space, including those in the Republic of Moldova, these musical instruments are still employed for special functions, with a specific repertoire, which is associated with the oral creation, falling (chop signals especially) within the category of monastery folklore.