People who live a long time in the street, form a mentality of „survivior”. It is very important for them to find solutions for „today”. They don‟t make plans for the future and a social reintegration either don‟t want it, either don‟t hope at it. Living in a difficult medium characterized by aggression, they lose their communicative and socialization skills, and trials to reintegrate thm in their own families or to offer them a job have low chances. A lot of homeless people refuse to work and are waiting the help from different institutions. Even so, a homeless person isn‟t “a lost event”. Creating a lot of social services for themwill help a lot in their social reintegration.

În articolul de faţă se abordează problema persoanelor fără adăpost. Persoanele fără adăpost nu sunt „un caz pierdut” sau o resursă dispensabilă. Valoarea lor este egală cu a oricărui om obişnuit, cu familie, casă şi un loc de muncă. Ele au drepturi şi şanse egale cu a celorlalţi cetăţeni. Se expune ideea, precum că crearea a cât mai multor servicii sociale de protecţie şi sprijin pentru această categorie social-vulnerabilă de beneficiari asistenţiali, crearea echipelor mobile ce să activeze direct în stradă, monitorizarea cu regularitate a fiecărui caz în parte şi intervenţia timpurie sunt mai mult decât importante.