În articolul dat este analizat subiectul cu privire la calitatea vieţii omului din punct de vedere al formării unor relaţii interpersonale mature şi a problemei înţelegerii reciproce în procesul de comunicare. Realitatea existenţei umane, fiind o caracteristică centrală ce formează esenţa conţinutală a personalităţii umane, este legată de modalităţile ei de interacţiune cu alte persoane şi cu lumea, în general. Caracteristicele personalităţii se formează şi se autocreează prin intermediul unui mecanism constituit din societate şi un instrument special – relaţiile interpersonale. Relaţiile personalităţii cu realitatea înconjurătoare sunt determinate de orientările valorice şi înţelegerea reciprocă, capacitatea de a tolera deosebirile dintre persoane, simţul apartenenţei şi sentimentul de mulţumire.

This article describes the topic basing on conception of quality of human life as a formation of mature interpersonal relationships, and the problem of mutual understanding in the communication process. Personal characteristics of a human are forming and self-creating, and need some special “mechanism”, which is the society, and a special “tool” – interpersonal relationships. The reality of human entity, that is, the central semantic characteristics of a human being as of a personality, is tied with its way of relating to another person, to the whole world. Relationship between the personality and the surrounding reality are defined by values and orientations, understanding (intimate, confessional communication), the ability to be tolerant to the differences between people, belonging, awe and gratitude.