Zonele naturale, de regulă, includ diferite unităţi pedogeograce teritoriale, care prezintă şi diverse unităţi landşaftice. La baza acestor unităţi landşaftice stau unităţile genetice ale solurilor, care în Zona Centrală a Pădurilor Codrilor sunt prezentate preponderent de soluri brune, cenuşii, cernoziomuri levigate , tipice, multiple varietăţi de soluri erodate şi soluri intrazonale [3, 5, 6, 26, 27]. Fiecare unitate taxonomică genetică de sol dispune de un anumit potenţial productiv. În calitate de indicator integru al potenţialului pedoecologic se foloseşte nota de bonitare a solului [2, 18, 21].