Studiată dintr-o perspectivă interculturală, traducerea nu înseamnă predarea/învăţarea unei limbi noi, ci reprezintă sensul metaforic (sau nu) reconstituit în limba ţintă în urma interacţiunii cu textul abordat, exploatat şi inevitabil tradus din limba sursă. Traducerea considerată ca, si comunicare în interculturalitate, este nu numai o cale de acces spre nouã cultură, dar şi un factor care influenţează simultan culturile în contact şi societatea. În discursul despre traducere, fie că este focalizat pe produs (texte) sau pe procesul de traducere (transfer lingvistic), trebuie să recunoaştem că traducerea există, în primul rând, pentru că răspunde exigenţelor unei anumite societăţi. Comunicarea noastră încearcă să ilustreze că traducerea aparţine domeniului interacţiunilor comunicative şi că ea constitue, în principiu, o problemă de limbă, de culturã, de sens şi mais ales de indivizi.

Seen from an intercultural perspective, translation does not mean teaching/learning a new language but the (non)metaphorical meaning reconstructed in the target language after its interaction with a certain text, exploited and inevitably translated from the source language. Translation seen as communication in interculturality is not only a way to a new culture but also a factor that influences simultaneously cultures in touch with society. In the discourse on translation, whether focused on the product (texts) or translating (linguistic transfer), we should admit that translation exists first of all because it meets the exigencies of a certain society. Our paper attempts to show that translation belongs with communicative interactions and is, generally speaking, a problem of language, culture, meaning, and individuals in particular.