Ne propunem să abordăm în articolul nostru dificultăţi apărute în traducerea aspectelor socioculturale şi a creaţiilor lexicale din romanul Plein la vue al scriitorului belgian Paul Emond. Analiza noastră ţine cont de strategiile şi tehnicile traductive recomandate de teoreticienii şi practicienii traducerii literare, dar propune şi soluţii punctuale, explicate şi argumentate, care se constituie, fireşte, în opţiuni subiective. Am ales să inventariem şi să structurăm metodologic dificultăţile întâlnite în: aluzii socioculturale, religioase, istorice, intertextuale (care deschid dialogul cultural), creaţii originale ale unui scriitor care îţi face cititorul complice al actului scriiturii, diverse alte situaţii precum pierderile inerente datorate lipsei referentului în limba-ţintă, recursul la adaptare în cazul expresiilor figurate şi idiomatice, al proverbelor. Jocurile de cuvinte şi contextele ambigue constituie de asemenea cazuri aparte. Concluzia noastră este că teoriile prescriptive au o aplicabilitate variabilă şi că trebuie să regândim totul pentru a obţine acelaşi efect stilistic în limba română.

The paper focuses on the difficulties that the translator encounters in rendering sociocultural aspects and lexical coinages in the Belgian writer Paul Emond’s novel Plein la vue. The translation-oriented analysis that the paper is centred upon takes into account the translation strategies and techniques recommended by theorists and literary translators, but also proposes individual solutions, i.e., personal choices that are, of course, explained and sustained by arguments. The difficulties commented upon are categorised and methodologically structured into the following categories: references to socio-cultural, religious and historical elements as well as to intertextual dialogues, original creations of a writer who involves the reader in the act of writing, and various other aspects such as losses in translation caused by the absence of the signified in the target language, the use of adaptation in rendering certain tropes and idiomatic constructions, proverbs, puns and ambiguous contexts. The conclusion is that prescriptive theories of translation may be applied according to the case and that the choices made in order to obtain the same stylistic effect in Romanian must be carefully thought over.