Following linguistic investigations performed, we found possible the applicability of two technical procedures in the translation of legal terminological entities in the source language (French) to the target language (Romanian), which we call: a) metaphrase b) paraphrase. We believe that the linguistic process called metaphrase may be reported to the act of translation of translatable terms. If in the receiving language there are no functional equivalents of the notional realities in the given specialized language, then one may resort to the method of paraphrase. Paraphrase is the prerogative of untranslatable terms. The application of the paraphrase process is done by: a) using introductive constructions of the kind the so-called, the so-labeled, the so-termed followed by French term (in our case), written in quotation marks (for example: the so-called "tribunal correctionnel") for the oral and written translation; b) invoking, between brackets, the locative syntagm, indicating the country in which such terminological designations exist (the source language), followed by the explanatory formula (defining) [eg avoué = (in France) lawyer in charge of the activities of procedure at the Court of Appeals], for the lexicographic variant, that is the translation of the terminological lexical unit in dictionaries.

În urma investigaţiilor lingvistice efectuate, am constatat posibilitatea aplicabilităţii a două procedee tehnice în cadrul traducerii entităţilor terminologice juridice din limba sursă (franceza), în limba ţintă (româna), pe care noi le denumim: a) metafrază; b) parafrază. Considerăm că procedeul lingvistic denumit metafrază poate fi raportat actului de traducere ce vizează termenii traductibili. Dacă în limba receptoare nu există echivalenţe funcţionale ale realităţilor noţionale din limbajul de specialitate dat, atunci se va apela la procedeul parafrazei. Parafraza este apanajul termenilor intraductibili. Aplicarea procedeului parafrazei se face prin: a) utilizarea construcţiilor introductive de tipul aşanumitul(a); aşa-zisul(a); denumit(ă), urmat de termenul francez (în cazul nostru), scris între ghilimele (spre exemplu: aşa-numitul „tribunal correctionnel”) pentru traducerea orală sau scrisă; b) invocarea, în paranteze a sintagmei locative, ce indică ţara existenţei acestor desemnări terminologice (limba sursă), urmată de formula explicativă (definitorie) [de exemplu: avoué = (în Franţa) avocat însărcinat cu activităţile de procedurî la Curtea de Apel], pentru varianta lexicografică, adică traducerea unităţii lexicale terminologice în dicţionare.