From all family roles prescribed by Victorian domestic ideology, the role of the father was the most debated one, mainly because paternity underwent a fundamental transformation during the second half of the nineteenth century. Both the attitudes towards fatherhood and the paternal ideal shifted markedly, causing the decline of the patriarchal authority of middle-class men in the home and their subsequent alienation from it. The decline of paternal authority led to the emergence of two prevailing stereotypes of the Victorian father: the stern father stereotype and the stereotype of the absent father. The present article aims at exploring these stereotypes, especially the former, which was stronger and more persistent than the latter, particular attention being drawn to the factors that contributed to their appearance. Consequently, it provides a detailed description of the dominant stereotypes revolving around the Victorian father, which reveal much more about the fears and concerns of English society associated with paternity than about the actual fathering behaviour of Victorian men. Above all, the study carried out in this paper is valuable as one of the two dimensions of the comparative analysis between fictional characters and their corresponding stereotypes, being useful in determining the extent to which Victorian writers adopted the stereotypical perspective in the construction of paternal figures

Dintre toate rolurile familiale prescrise de către ideologia domestică victoriană, rolul tatălui era cel mai discutat, în principal pentru că paternitatea a suferit o transformare fundamentală pe parcursul celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea. Atitudinea față de paternitate și idealul tatălui s-au schimbat semnificativ, cauzând declinul autorității patriarhale a bărbaților din clasa mijlocie în cadrul căminului și, ulterior, înstrăinarea lor de acesta. Declinul respectiv a dus la apariția a două stereotipuri prevalente ale tatălui victorian: stereotipul tatălui sever și stereotipul tatălui absent. Articolul de față are ca scop principal explorarea acestor stereotipuri, în special a celui dintâi, care era mai puternic și mai persistent decât cel de-al doilea, o atenție deosebită fiind acordată factorilor care au contribuit la apariția lor. Prin urmare, lucrarea oferă o descriere detaliată a stereotipurilor dominante ce gravitau în jurul tatălui victorian, care dezvăluie mult mai multe despre fricile și preocupările societății engleze legate de paternitate decât despre comportamentul real al taților din era victoriană. Mai presus de toate, studiul efectuat în acest articol este valoros ca una din cele două dimensiuni ale analizei comparative dintre personajele ficționale și stereotipurile corespunzătoare, fiind util în determinarea măsurii în care scriitorii victorieni au adoptat perspectiva stereotipică în construcția figurilor paterne.