Prin garanție personală autonomă (1) vom înțelege acel contract prin care una sau mai multe persoane (garanții personali autonomi), se obligă față de altă persoană (creditorul creanței garantate) să satisfacă, la cererea acestuia, creanța sau creanțele înaintate (2) Această definiție rezultă din dispozițiile art. 1628, alin. 3, C. civ: ”Garanție personală autonomă se consideră obligația garantului asumată în folosul unui creditor, în scop de garanție, în care se prevede expres sau din care rezultă în chip neîndoielnic faptul că ea nu depinde de obligația pe care o altă persoană o datorează creditorului”. Din definiție rezultă că o terță persoană poate să-și asume față de creditor obligația de a garanta satisfacerea creanțelor creditorului contractate de acesta din momentul încheierii contractului de garanție autonomă. Dacă în cazul fideiusiunii, fideiusorul se obligă să garanteze o obligație sau obligațiile debitorului, sau în cazul scrisorii de confort, obligația că va determina executarea obligației debitorului, în cazul garanției personale autonome, garantul își asumă obligația de a satisface o creanță determinată a creditorului sau să satisfacă toate creanțele creditorului apărute pe toată durata de valabilitate a contractului de garanției. Garanția personală poate fi particulară sau generală.

By autonomous personal guarantee we will understand that contract by which one or more persons (autonomous personal guarantees) oblige themselves to another person (the creditor of the secured claim) to satisfy, at his request, the claim or claims submitted. This definition results from the provisions of art. 1628, para. 3, C. civ: "Autonomous personal guarantee is considered the obligation of the guarantor assumed for the benefit of a creditor, for the purpose of guarantee, in which it is expressly provided or from which it unequivocally follows that it does not depend on the obligation that another person owes the creditor". It follows from the definition that a third person can assume the obligation towards the creditor to guarantee the satisfaction of the creditor's claims contracted by him from the moment of concluding the autonomous guarantee contract. If in the case of suretyship, the guarantor undertakes to guarantee an obligation or obligations of the debtor, or in the case of the comfort letter, the obligation that he will determine the execution of the debtor's obligation, in the case of the autonomous personal guarantee, the guarantor assumes the obligation to satisfy a determined claim of the creditor or to satisfy all the creditor's claims arising during the entire period of validity of the guarantee contract. The personal guarantee can be particular or general.