Diverse culturi agricole, soiuri cu potențial de productivitate înaltă, cât și cele cu productivitate joasă, transmit acest caracter prin ereditate, însă această caracteristică indică despre posibilitatea potențială a genotipului. Orice abatere de la condițiile optimale de dezvoltare a plantelor depinde de factorii abiotici ai mediului ambiant între care temperatura aerului și asigurarea cu apă au o influență considerabilă. Crearea unor fondaluri ce modelează condițiile mediului ambiant ne dă posibilitate de a efectua cercetări în condiții controlate. Cercetările efectuate au fost axate pe stabilirea reacției gametofitului masculin a tomatelor la acțiunea temperaturii înalte. În condiții optimale viabilitatea polenului a variat în limitele 45-85%, fondalul de temperatură de 40ºC a contribuit la diminuarea valorilor caracterelor viabilitatea și lungimea tuburilor polinice de 4,6 ori în dependență de genotip. Analiza dispersională bifactorială a permis stabilirea cotei valorice a factorilor. Astfel genotipul a influențat considerabil asupra variabilității viabilității polenului 59%, pe când factorul termic numai 31%. Analiza genotipurilor pe perioada de trei ani consecutiv a permis evidențierea a 3 forme cu rezistență înaltă la factorul termic. Paralel a fost efectuată analiza rezistenței genotipurilor la etapa de germinare a semințelor. S-a stabilit, că temperatura înaltă a diminuat creșterea germenilor de 1,3…2,3 ori în dependență de genotip. A fost realizată analiza genotipurilor privitor la rezistența la deficitul hidric, reacția genotipurilor a fost diferită. Dificitul hidric a contribuit la micșorarea valorilor dimensiunilor polenului cu 2,4…5,3 (u.c.). Șase genotipuri s-au evidențiat prin rezistența înaltă la acest factor. În rezultatul investigațiilor efectuate au fost selectate 4 genotipuri cu rezistență înaltă a germenilor și 5 cu rezistența înaltă a gametofitului masculin la factorul termic, șase hibrizi la deficitul hidric.