În acest articol, ne propunem să elucidăm care sunt tendințele vestimentare în Moldova Sovietică și care sunt factorii care le influențează. Mai întâi de toate, costumul tradițional își pierde din importanță încă din perioada interbelică, în urma modernizării societății. Nu doar atât, în urma politicilor de deznaționalizare, implementate de Kremlin, de îndată ce Moldova devine republică unională, portul popular autentic este practic scos din uz. La sfârșitul anilor 1940, armata sovietică aduce cu ea tot felul de capturi, întorcându-se de pe Frontul de Vest: haine, reviste, filme, etc., lucruri de care oamenii au fost impresionați și pe care au încercat să le implementeze în cotidianul lor. Inspirându-se din acele filme, încercau să imite personajele, felul lor de a se îmbrăca. Regimul însă nu aprecia deloc această tendință către haine colorate, elegante, etc., cu tentă sau chiar de proveniență capitalistă. Dezghețul de la mijlocul anilor 1950, oferă noi șanse de a cunoaște viața din Occident. În această perioadă, au ocazia să iasă din țară sportivi care merg să participe la competiții internaționale sau artiști, ansambluri, care mergeau în turnee, uneori și în Vest. Când se întorceau de acolo, aduceau cu ei câte ceva. Între timp, în republică, tendințele vestimentare pentru întreprinderi precum “Ionel”, “Steaua” etc., erau dictate de către “Casa de Modă” din Chișinău. Îmbrăcămintea trebuia să corespundă modului de viață sovietic. De aceea, modelele de haine urmau doar anumite tipare, care nu contraveneau liniei de partid și care erau aceleași peste tot. Modelele propuse însă, nu se încadrau neapărat în ceea ce își imaginau tinerii că este “chic”. Pe lângă asta, bunurile care ajungeau pe rafturile magazinelor, erau de calitate inferioară. În ciuda restricțiilor impuse de partid, care, de altfel, se mai împuținează către anii 1980, oamenii găseau modalități de a-și îmbunătăți și individualiza ținutele. Foarte mulți au învățat să croiască și să coasă singuri piese vestimentare nu prea complicate, sau apelau la un croitor profesionist, când era necesar. Astfel, uniformizarea încercată de regimul comunist nu a reușit în totalitate să estompeze individualitatea personală.