Muzeul ca instituție de cultură are nevoie de specialiști în domenii diverse, oameni pregătiți care înțeleg importanța patrimoniului și se dedică valorificării și protejării acestuia prin mijloacele și în cadrul legal acceptat la nivel național și internațional, în funcție de caz. Conservarea, restaurarea, punerea în valoare și protecția patrimoniului arheologic sunt procese și acțiuni realizate de persoanele avizate asupra monumentelor mobile și imobile, pentru a putea fi integrate în circuitul demn de vizitat de către oamenii interesați. Importanța excepțională a monumentelor și a artefactelor descoperite de-a lungul istoriei în diferite perioade și zone ale lumii, odată stimulat interesul în această direcție de cercetare și evidențiere, a dus la transformarea acestora în adevărate obiective muzeale. Multe orașe sunt adevărate orașe-muzeu, mai exact centrele unde Antichitatea a lăsat o moștenire demnă de invidiat, păstrată până în prezent, devenind o încântare pentru privitori și vizitatori. În aceste zone în care implicarea societății prin specialiști, cunoscători sau doar prin simpli voluntari și cu ajutorul oamenilor care admiră de la distanță, fără a interveni sau a deteriora în vreun fel, este o lecție de apreciere și o mărturie lăsată de prezent generațiilor viitoare, un respect față de un trecut care mai are multe necunoscute de studiat. Valorificarea vestigiilor trecutului necesită atât cercetare teoretică, cât și aplicare practică pentru salvarea și păstrarea acestora ca mărturii ale evoluției omenirii