În așezarea medievală timpurie de la Hansca, pe parcursul a 20 de campanii arheologice (1960, 1964-1977, 1979-1981 și 1990-1991), au fost descoperite 199 de morminte umane și 6 morminte de animale, distribuite în două cimitire de proporții („Căprăria” și „Limbari”), unele necropole mici familiare, precum și unele spații izolate. Amenajările funerare medievale timpurii aparțin secolelor V-VII – 6 morminte, secolelor X-XI – 80 și secolelor XIIXIII/ XIV – 119. Totodată, se remarcă lipsa totală a mormintelor din perioada secolelor VIII-IX. Complexele funerare datate în secolele V-VII sunt reprezentate de șase morminte (nr. Rk1, Rk2, R1, T1, T2, P1), descoperite în sectorul de est al așezării, pe panta din stânga a pârâului Cânicâș, pe o întindere de circa 350 m, în cadrul grupurilor teritoriale de locuințe nr. XV (nr. Rk1, Rk2, R1), XVI (nr. T1, T2) și XIX (nr. P1). Printre aceste complexe se remarcă 4 incinerații plasate în oale-borcane (nr. Rk1, Rk2, T1 și T2) și 2 înhumări de cranii, întrun caz – asociată cu 3 vase lucrate manual (nr. R1), iar în altul – fără recipiente (nr. P1). Complexele funerare din secolele X-XI sunt reprezentate de 75 de morminte, descoperite în cadrul cimitirului „Căprăria” de la marginea de sud a așezării, și de 5 complexe funerare, descoperite în interiorul așezării, în cadrul grupurilor de locuințe nr. I, II și VIII din dreapta pârâului Cânicâș. Mormintele din cimitirul „Căprăria” reprezentau înhumări concentrate în nouă grupuri teritoriale, iar în trei cazuri – în sectoare izolate. Grupurile teritoriale de înmormântări cuprindeau: 3 morminte (grupul nr. IX), 4 (nr. II), 6 (nr. I, VI, VIII), 7 (nr. V), 13 (nr. II, IV) și 14 (nr. VII). Complexele funerare descoperite în interiorul așezării sunt reprezentate de trei morminte umane (nr. G169, H65, H112) și două de animale (nr. G162, G171). Mormintele din grupul teritorial de locuințe nr. II (nr. G162, G169, G171) formau un complex distinct, iar mormintele umane descoperite sub podeaua locuinței nr. H65 și în groapa nr. H112 reprezentau cazuri particulare. Complexele funerare din secolele XII-XIII/XIV sunt reprezentate de 110 morminte umane și patru morminte de animale, descoperite în cimitirul „Limbari” de la marginea de nord-vest a așezării, patru morminte umane (nr. C1, C2, C3 și C4), descoperite în necropola familiară de la marginea de sudvest a așezării, și un mormânt (nr. P130) descoperit la marginea de nord a așezării. Mormintele descoperite în cimitirul „Limbari” reprezintă înhumări umane distribuite în 17 grupuri teritoriale, dintre care 10 grupuri (nr. I-X) studiate integral și șapte grupuri (nr. XI-XVII) cercetate parțial. Grupurile teritoriale de morminte din cadrul cimitirului cuprind: 14 morminte (grupul nr. IV), 13 (nr. X), 10 (nr. VI), 9 (nr. VIII), 8 (nr. V), 7 (nr. VI), 6 (nr. I, XV), 4 (II, XI, XIV), 2 (nr. XII, XVI, XVII) și un mormânt (nr. XIII). Necropola familiară din sectorul de sud-vest a așezării era amplasată în preajma unei iurte din grupul teritorial nr. XI, iar mormântul din sectorul de sud-est (nr. P130) reprezenta o înhumare izolată. În consecință, se poate constata că mormintele din secolele V-VII (incinerații și înhumări de cranii) se înscriu în șirul complexelor de rit păgân, caracteristice pentru perioada respectivă în spațiul nord-dunărean. Totodată, majoritatea covârșitoare a înhumărilor datate în secolele X-XI și XII-XIII/ XIV denotă amprente evidente creștine, în același timp remarcându-se și o serie de înhumări cu trăsături caracteristice zonelor de stepă.