Comunicarea este dedicată paginilor nestudiate din viața și creația celebrului scriitor basarabean, al cărui moștenire literară a fost descoperită în ultimii ani. Publicațiile lui Dobronravov, împrăștiate prin ziare și reviste editate în diferite țări, până în prezent n-au fost adunate într-un volum complet. Dar cea mai mare lacună în biografia lui este perioada când a locuit la Paris (anii 1924-1926). În baza documentelor de arhivă, pentru prima dată introduse în circuitul științific, sunt precizate circumstanțele mutării lui Dobronravov la Paris, legate de participarea lui în activitatea Uniunii țărănești a Rusiei. Interesele acestei organizații publice emigrante au fost reprezentate de ziarul săptămânal «Родная земля», («Plaiul natal»), editorul și principalul angajat al acestuia fiind Dobronravov, dar „fără a-și face publicitate exterioară legăturile sale cu ea”. El scrie nuvele, basme, poezii, eseuri, memorii, recenzii, articole jurnalistice despre viața culturală și politică a emigrației rusești, umplând paginile ziarelor sub propriul nume și sub pseudonime – Lev Donici, P. Gaydamovich, Aleko, Berendey… Mulțumită lui Dobronravov, una dintre direcțiile importante ale politicii editoriale a ziarului «Родная земля» («Plaiul natal») a fost reflectarea trecutului și prezentului Basarabiei. O atenție deosebită se acordă materialelor dedicate problemelor intelectualității basarabene, reflecția critică față de aceste probleme fiind comparată cu punctul de vedere al mediului emigrant al scriitorului. „Subiectul parizian” al vieții lui Dobronravov este marcat de un nou domeniu în activitate socială și cea literară foarte intensă, reflectând complexitatea viziunii sale asupra lumii. Realizarea de referință a operei sale a fost romanul neterminat «Князь века» («Prințul secolului»), început la Petrograd. Versiunea pe scară largă despre pierderea completă a acestei lucrări, în special dragă scriitorului, este contestată prin publicarea ei în ziarul «Родная земля». Puținele capitole, pe care Dobronravov a reușit să le imprime, ne permit să vorbim despre roman ca un fenomen artistic, care extinde granițele literaturii rusești apărute în emigrație în anii 1920 și aprofundarea cunoștințelor noastre despre moștenirea scriitorului.