Subiectul abordat expune unele considerații privind începuturile și evoluția artei scenografice din Moldova. Din timpuri străvechi băștinașii practicau forme colective teatralizate, manifestate prin obiceiuri și datini cu caracter spectacular, izvorâte din substratul mitofolcloric al acestui popor. Astfel, originile artei teatral-decorative sunt legate de străvechile practici și jocuri scenice. Pe parcursul secolului al XVIII-lea în Moldova se petreceau diferite manifestări spectaculoase cu scamatori, păpușari și alți reprezentanți ai artei dramatice înzestrați cu măști, piese ale costumației, scene improvizate și elemente ale decorurilor. La începutul secolului al XIX-lea, se cultivă atracția pentru cultura clasică şi cea europeană contemporană. Treptat apar preocupări pentru traducerea operelor marilor poeți și scriitori ca Euripide, Sofocle, Moliere, Voltaire ș. a. Concomitent se dezvoltă dramaturgia națională cu contribuția lui Alecu Russo, Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Mihai Kogălniceanu ș. a. Astfel, Gh. Asachi propune întemeierea unui teatru naţional moldovenesc care pune începuturile evoluției unei arte scenografice profesioniste în Moldova. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea în arta teatrală a Chișinăului un loc important îl joacă turneele teatrelor din Iași. Acestea întreprind o mulțime de turnee la Bălți, Soroca, Hotin, Reni, Bolgrad, Ismail etc. La hotarul secolelor XIX–XX în Basarabia sosesc în turneu teatre ucrainene care dau spectacole la Bender, Tiraspol, Soroca. Datorită acestor turnee se intensifică viaţa teatrală, care duce la perfecţionarea metodelor de montare, acordarea atenţiei regiei şi scenografiei. Treptat arta teatral-decorativă devine înzestrată cu toate rechizitele necesare unei scenografii profesionale.