The internationalization of higher education is a relatively new phenomenon, which at a conceptual level can have various interpretations. The analysis of the phenomenon allows us to find that since the late Middle Ages, universities have been appreciated as a sociocultural phenomenon, whose purpose was to spread knowledge beyond the territory of their location. At the same time, higher education institutions, established in the 19th and 20th centuries, have fulfilled their traditional functions of forming professional groups and the local elite, as well as developing science and technology at the national level. In this article, the authors describe the process of internationalization of higher education in Israel, in order to explain the need to assimilate the correlation of phenomena: globalization, internationalization, important for the knowledge-based society.

Internaționalizarea învățământului superior este un fenomen relativ nou, care la nivel conceptual poate avea interpretări variate. Analiza fenomenului ne permite să constatăm că, începând din Evul Mediu târziu, universitățile au fost apreciate ca fenomen sociocultural, al cărui scop era răspândirea cunoștințelor dincolo de teritoriul spațiului amplasării lor. În același timp, instituțiile de învățământ superior, înființate în secolele XIX și XX, și-au îndeplinit funcțiile tradiționale de formare a grupurilor profesionale și a elitei locale, precum și de dezvoltare a științei și tehnologiei la nivel național. În acest articol autorii descriu procesul de internaționalizare a învățământului superior din Israel, cu scopul de a explica necesitatea asimilării corelației fenomenelor globalizare și internaționalizare, extrem de importante pentru o societate bazată pe cunoaștere.