Exhibition catalogs insert over time valuable information about artists and their creations that, being confronted with the data from the personal files of the plastic artists kept in the archives, come to elucidate new aspects of the artistic phenomenon. From the documents found, we infer that in the first post-war decades, the most requested metal pieces in which local artists excelled were wafers and decorative reliefs. In this Article, based on the archive files investigated, we set out to highlight and introduce in the scientific circuit unknown pieces of two established artists – Ludmila Odinic and Lidia Ceban-Boico, who until fully manifested in applied decorative art, namely in tapestry and prints, they experimented in the technique of artistic metalworking, considered a prerogative of men.

Cataloagele expoziționale inserează de-a lungul timpului informații prețioase despre artiști și creațiile lor care, fiind confruntate cu datele din dosarele personale ale plasticienilor păstrate în arhive, vin să elucideze aspecte inedite ale fenomenului artistic. Din documentele depistate deducem că, în primele decenii postbelice, cele mai solicitate piese din metale în care au excelat artiștii plastici autohtoni au fost plachetele și reliefurile decorative. În articolul de față, în baza dosarelor de arhivă cercetate, ne-am propus să punem în evidență și să introducem în circuitul științific piese necunoscute a două artiste consacrate – Ludmila Odainic și Lidia Ceban-Boico, care până a se manifesta din plin în arta decorativă aplicată, și anume în tapiserie și imprimeuri, au experimentat în tehnica prelucrării artistice a metalelor, considerată o prerogativă a bărbaților.