Un lot de piese din lut, caracteristice epocii bronzului târziu, descoperit în situl Cucoara I (identificat în fondul Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei)
Close
Articolul precedent
Articolul urmator
287 0
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
903-032.61˝6377˝:902.2(478) (1)
Prehistory. Prehistoric remains, artefacts, antiquities (254)
Archaeology (935)
SM ISO690:2012
MISTREANU, Eugeniu. Un lot de piese din lut, caracteristice epocii bronzului târziu, descoperit în situl Cucoara I (identificat în fondul Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei). In: Sesiunea ştiinţifică a departamentului Istoria românilor, universală şi arheologie: In memoriam Ion Niculiţă, 27 mai 2022, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: CEP USM, 2022, Ediția VIII, pp. 17-18. ISBN 978-9975-159-41-8.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Sesiunea ştiinţifică a departamentului Istoria românilor, universală şi arheologie
Ediția VIII, 2022
Sesiunea "Sesiunea ştiinţifică a departamentului Istoria românilor, universală şi arheologie"
Chișinău, Moldova, 27 mai 2022

Un lot de piese din lut, caracteristice epocii bronzului târziu, descoperit în situl Cucoara I (identificat în fondul Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei)

CZU: 903-032.61˝6377˝:902.2(478)

Pag. 17-18

Mistreanu Eugeniu
 
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
 
Disponibil în IBN: 1 iunie 2022


Rezumat

În contribuţia noastră, analizăm un lot de artefacte din lut, care provin din situl Cucoara I, redescoperite recent în depozitul de arheologie al MNIM. Situl a fost identificat în anul 1966, de către V.S. Bejlekči, lângă satul Cucoara, raionul Cahul, Republica Moldova. Așezarea se află la 60 m nord-vest de sat, pe un promontoriu ușor înclinat în direcţia luncii Prutului, la 0,5 km sud de ferma de vite mari cornute. Suprafaţa ei este de cca 120×60 m, dinspre sud și vest, în momentul descoperirii fiind distrusă parţial de o carieră de lut. Așezarea a fost prezentată ca un sit cu mai multe straturi culturale: epoca eneolitică (cultura Gumelniţa), epoca bronzului târziu, perioada antică târzie (cultura Sântana de Mureș-Černjahov), evul mediu (cultura moldovenească). În 1972, este cercetată o suprafaţă de 446 m², fiind descoperită o locuinţă adâncită, atribuită purtătorilor culturii Gumelniţa. Aceasta reprezenta un complex din 10 gropi diferite, care confereau locuinţei un contur neregulat cu dimensiunile de cca 18,3×10,2 m, orientată cu latura lungă pe axa est – vest. La nord de locuinţă, a fost descoperită o cameră adiacentă (de intrare), de formă semiovală, cu dimensiunile de 8,1×7,4 m. În spaţiul investigat, au mai fost cercetate alte cinci gropi gospodărești, atribuite, de asemenea, comunităţilor gumelniţene. Atenţia noastră se îndreaptă spre mai multe piese, pe care autorul săpăturilor le-a atribuit nivelului eneolitic. Acestea erau modelate din pastă din lut în amestec cu pietricele și impurităţi vegetale, de formă sferică și quasielipsoidală, cu o adâncitură mediană sau oblică în centru, realizată, cel mai probabil, cu degetul. Ele – 21 la număr – erau întregi și au fost descoperite împreună, în trei grămezi, în partea de nord-est a șantierului, la adâncimea de circa 60 cm. Astăzi avem păstrate doar 16 exemplare, dintre care opt – întregi și reîntregibile, alte șapte – restaurate. Analiza primară a permis divizarea lor în, cel puţin, două grupe: ,,bile” și ,,pâinișoare”. Primele fiind mai masive, aproximativ rotunde, celelalte se caracterizează prin dimensiunile mai mici și forma ușor aplatizată. Datorită proastei calităţi a pastei, toate piesele au o suprafaţă poroasă, zgrunţuroasă, arse oxidant neuniform, ce le conferă o culoare, ce variază de la cafeniu-cărămiziu la negru-cenușiu. Coroborând informaţiile de mai sus cu textul raportului de săpătură, în care este menţionată descoperirea mai multor piese individuale și fragmente ceramice, caracteristice culturii Sabatinovka, dar și cu analogiile pentru aceste tipuri de piese, și anume cele cu adâncituri, din perioada bronzului târziu est-carpatic de la: Căușeni, Miciurin-Odaia, Ulmu, Mologa, Novokievka ș.a., constatăm că artefactele identificate în depozitul muzeului ar fi putut aparţine purtătorilor culturii Noua-Sabatinovka. Astfel, acest grup de piese de la Cucoara I devine cel mai numeros, cunoscut până la momentul de faţă într-un nivel și context arheologic comun, iar faptul că toate piesele beneficiază de acea adâncitură pe mijloc, le individualizează. Nutrim speranţa că piesele inedite prezentate vor contribui la deslușirea semnificaţiei și funcţionalitatea acestor tipuri de artefacte, care rămâne a fi încă un subiect de discuţii foarte largi – de la atribuire cultică până la inventar de bucătărie.