Manipularea simbolurilor cultural-istorice în construcția populismului digital
Close
Articolul precedent
Articolul urmator
387 37
Ultima descărcare din IBN:
2024-02-15 11:46
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
[654.19+32.019.51]:004 (1)
Telecommunication and telecontrol (organization, services) (123)
Politics (2904)
Computer science and technology. Computing. Data processing (4103)
SM ISO690:2012
GHENDER, Flavius. Manipularea simbolurilor cultural-istorice în construcția populismului digital. In: Învățământul artistic – dimensiuni culturale: Tezele comunicărilor, 15 aprilie 2022, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, 2022, pp. 123-124. ISBN 978-9975-117-81-4.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Învățământul artistic – dimensiuni culturale 2022
Conferința "Învăţământul artistic – dimensiuni culturale"
Chişinău, Moldova, 15 aprilie 2022

Manipularea simbolurilor cultural-istorice în construcția populismului digital

Manipulation of cultural-historical symbols in the construction of digital populism

CZU: [654.19+32.019.51]:004

Pag. 123-124

Ghender Flavius
 
Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad
 
Disponibil în IBN: 16 mai 2022


Rezumat

Simbolurile cultural-istorice au fost o componentă importantă în formarea identității naționale a românilor, la sfârșitul secolului XVIII și pe parcursul secolului XIX. Emergența naționalismului și formarea națiunilor în spațiul european sunt o consecință a schimbărilor profunde generate de modernizare. Urbanizarea, industrializarea, consolidarea mobilitatea socială, ascensiunea limbilor vernaculare, răspândirea gazetelor tot mai ieftine și în consecință mai accesibile, standardizarea sistemelor de educație au contribuit la dezintegrarea „lumii vechi‖ și la construirea unor „comunități imaginate‖, națiunile. Simbolurile cultural-istorice au fost reinterpretate, într-un proces descris de istoricul Eric Hobsbawn în teoria „inventării tradiției‖. Odată formate națiunile occidentale, modelul a fost o sursă de inspirație pentru Europa Centrală și de Est, unde afirmarea națiunilor a precedat unitatea și independența statului. În acest spațiu, în secolul XVIII și după aceea, naționalismul a integrat și a condiționat celelalte clivaje politice. Discursul identitar al tinerei națiuni române a utilizat din plin simbolurile culturalistorice. Limba română și legăturile strânse cu pământul românesc („spațiul mioritic‖ al lui Lucian Blaga), ortodoxia și satul românesc cu tradițiile sale nealterate au constituit în imaginarul politic și în spațiul cultural simbolurile esențiale ale națiunii. După 1918, România Mare a făcut un efort considerabil pentru a omogeniza regiuni care au evoluat în condiții cultural istorice diferite, în cadrul unui proces amplu de modernizare și de construcție a unui stat modern. După primele două decenii de comunist de tip stalinist dominat de internaționalism, la mijlocul anilor 1960 principalele simboluri cultural-istorice ale naționalismului au fost recuperate și utilizate intens în cadrul curentului numit protocronism. Cele două secole de „mitologie națională‖ au constituit un fundal solid pentru imaginarul politic al românilor. Democratizarea a propus așezarea competiției politice pe o axă care opune partidele pro-occidentale și favorabile reformelor economice unor partide sceptice față de integrarea europeană, conservatoare. Partidele naționaliste și populiste au ocupat constant atât un segment electoral important și reprezentare parlamentară, cât și o voce distinctă în opinia publică. Schimbările profunde în tehnologie – tranziția de la ziarele tipărite la televiziunea digitală și mai departe la internet (web 1.0, web 2.0, web 3.0) au influențat stilul și retorica populismului românesc. Totuși, este de remarcat persistența și eficiența utilizării în continuare a simbolurilor cultural-istorice care s-au impus încă din secolul XVIII. În comunicarea pe care o propun, voi analiza mesajul populist al Alianței pentru Unitatea Românilor (AUR), un partid care a realizat un succes neașteptat la alegerile parlamentare din 2020. În contextul pandemiei, AUR s-a impus ca un partid anti-sistem care a reușit să manipuleze teme vechi ale naționalismului românesc, în contexte de comunicare noi. De altfel, AUR a asumat conștient această moștenire, sub sloganul „partidul e nou dar lupta e veche‖. Temele propuse: „prețuim familia, patria, credința și libertatea‖ au adaptat la contextul politic actual și la paradigmele predominante în comunicare temele consacrate ale populismului de tip naționalist.

Cuvinte-cheie
populism, media digitale, cultură, rețele de socializare, ideologie, comunicare politică