Intrarea României în război, în august 1916, de partea Antantei, din care făcea parte şi Rusia, desi a generat numeroase controverse şi o puternică sciziune a clasei politice româneşti, s-a dovedit – date fiind rezultatele finale, unele dintre ele nesperate sau chiar intangibile la momentul respectiv – ca fiind cea mai bună alegere. Alexandru Averescu şi Alexandru Marghiloman, doi dintre făuritorii României Mari, deşi de profesii şi opţiuni politice diferite, şi-au pus întreaga energie în folosul indeplinirii idealului national. Dar fiecare a reuşit atât cât i-au promis propriile calcule politice şi militare şi, mai ales, cât au aceptat şi au putut să rişte pentru viitorul lor şi al ţării.

Romania’s entry into the war, in August 1916, on the part of the Entente, of which Russia was a part, although it generated numerous controversies and a strong split in the Romanian political class, proved – given the final results, some of them unexpected or even intangible. that moment – as the best choice. Alexandru Averescu and Alexandru Marghiloman, two of the makers of Greater Romania, although of different professions and political options, put all their energy into using the national ideal. But each succeeded as much as his own political and military calculations promised, and especially as they accepted and were able to risk their future and that of the country.