Investigațiile arheologice preventive din anul 2021 în situl Pojăreni II (r-nul Ialoveni)
Close
Articolul precedent
Articolul urmator
356 5
Ultima descărcare din IBN:
2023-06-29 10:27
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
902/903.2"638"(478) (13)
Prehistory. Prehistoric remains, artefacts, antiquities (254)
SM ISO690:2012
VORNIC, Vlad, POPOVICI, Sergiu, HEGHEA, Sergiu, AVRAM, Dumitru, IORGA, Adrian, SERBINOV, Sergiu, CHITIC, Vladimir. Investigațiile arheologice preventive din anul 2021 în situl Pojăreni II (r-nul Ialoveni). In: Cercetări arheologice în Republica Moldova.: Campania 2021, 20 aprilie 2022, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: Comisia Naţională Arheologică, 2022, pp. 60-62. ISBN 978-9975-87-966-8..
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Cercetări arheologice în Republica Moldova. 2022
Sesiunea "Cercetări arheologice în Republica Moldova"
Chişinău, Moldova, 20 aprilie 2022

Investigațiile arheologice preventive din anul 2021 în situl Pojăreni II (r-nul Ialoveni)

CZU: 902/903.2"638"(478)

Pag. 60-62

Vornic Vlad, Popovici Sergiu, Heghea Sergiu, Avram Dumitru, Iorga Adrian, Serbinov Sergiu, Chitic Vladimir
 
 
Disponibil în IBN: 14 aprilie 2022


Rezumat

Printre siturile arheologice de pe traseul drumului Coridorul 16-R3-Pojăreni-Țipala, investigate prin săpături arheologice preventive în anul 2021, se numără și așezarea Pojăreni II (s. Pojăreni, r-nul Ialoveni), care se află la cca 0,6 km spre ENE de sat, fiind intersectată de drumul menționat (Fig. 1, 1). Așezarea în discuție a fost semnalată în anul 1959 de I. Rafalovici, care a adunat de la suprafața sitului câteva cioburi mici de vase lucrate cu mâna, nedeterminate cultural și cronologic, și mai multe fragmente ceramice de vase lucrate la roată cenușii și roșietice, între care unele smălțuite, datate de descoperitor în sec. XVIII. Situl Pojăreni II a mai fost cercetat perieghetic în anul 2014 de specialiștii ANA, fiind găsite atunci mai multe resturi de vase lucrate cu mâna, între care unele decorate cu proeminențe și brâie în relief, atribuite culturii getice, si câteva cioburi cenușii lucrate la roată, datând din evul mediu târziu. Anul trecut, anterior lucrărilor de reconstrucție a drumului Pojăreni-Țipala, în perimetrul sitului Pojăreni II au fost efectuate noi periegheze și cercetări arheologice preventive. De la suprafața solului, din zona de pe partea de N a drumului au fost recuperate fragmente ceramice lucrate cu mâna, din pastă cu șamotă în compoziție, dintre care se remarcă o toartă masivă din bandă lată, prevăzută cu două șănțuiri longitudinale (Fig. 1, 3), pentru care deocamdată nu cunoaștem analogii, și două fragmente din partea superioară a unor vase, cu buza scundă, întoarsă la exterior (Fig. 1, 4-6), aparținănd probabil bronzului târziu. Săpăturile arheologice au avut loc în sectoare diferite ale sitului și au constat din două secțiuni, care au însumat o suprafață de 161,5 m.p. Secțiunea I, cu dimensiunile de 1,5×77 m și orientarea VNV-ESE, a fost trasată în partea de N a drumului, paralel cu acesta, suprapunând șanțul de drenaj (Fig. 1, 1). În cuprinsul secțiunii a fost depistată o singură groapă menajeră de dimensiuni medii (Fig. 1, 2), din care s-au recuperat câteva resturi faunistice și 3 cioburi de vase lucrate cu mâna, dintre care se remarcă un fragment de toartă din bandă de la o cană sau ceașcă (Fig. 1, 7). Secțiunea II a reprezentat o săpătură cu dimensiunile de 7×9 m, executată la cca 200 m spre VSV de prima secțiune, pe partea dreaptă a drumului menționat, într-o zonă arheologică nou-identificată, unde la suprafața solului au fost semnalate urme de foc (cenușă, cărbuni și fragmente mici de lut ars) (Fig. 1, 1). În perimetrul S. II au fost descoperite șase complexe arheologice adâncite în sol, care prezentau gropi de formă oval-circulară de dimensiuni mijlocii, cu diamentrul de cca 1,5 m, având pereții și fundul arse (Fig. 2, 1). Drept materi ale arheologice, în cuprinsul unei gropi, marcată cu nr. 3, s-au găsit fragmente de vase cenușii lucrate la roată din pastă nisipoasă (Fig. 2, 2-3), care pledează pentru datarea complexelor în evul mediu târziu (sec. XVI-XVII). Destinația acestor complexe, care erau dispuse câte trei în două șiruri alăturate orientate aproximativ E-V, în stadiul actual al cercetărilor este mai dificil de stabilit. Fig. 1. Fotografie aeriană asupra sitului și a secțiunilor executate în anul 2021 (1), groapa 1 din S. I (2) și ceramică lucrată cu mâna (3-6). Fig. 2. Fotografie aeriană asupra secțiunii II (1) și ceramică lucrată la roată (2-3).