O privire generală asupra mecanismelor de formare a reprezentărilor sociale
Close
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
955 16
Ultima descărcare din IBN:
2024-02-13 16:11
SM ISO690:2012
ŞLEAHTIŢCHI, Mihail. O privire generală asupra mecanismelor de formare a reprezentărilor sociale. In: Psihologie. Pedagogie Specială. Asistenţă Socială , 2012, nr. 27, pp. 1-17. ISSN 1857-0224.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Psihologie. Pedagogie Specială. Asistenţă Socială
Numărul 27 / 2012 / ISSN 1857-0224 /ISSNe 1857-4432

O privire generală asupra mecanismelor de formare a reprezentărilor sociale

Pag. 1-17

Şleahtiţchi Mihail
 
Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă“ din Chişinău
 
Disponibil în IBN: 6 decembrie 2013


Rezumat

Existence of the social representatives is organically liked to the phenomenon of objectification. The phenomenon concerned, as not a singe time demonstrated, conveys a psycho-mental type of activity that transforms the concepts of familiar images, “materializes” abstractions, and reproduces the notions in the iconic style. Without this phenomenon it would have been impossible, under the impact of an informational pressure, to simplify and grasp under the consciousness control the existent social objectives. Obviously, it is impossible for the human intellect to objectivate/externalize all of the information – as a rule, when we face something new, we tend just to extract some essential aspects of what we see. After selecting some essential elements out of a “multicolor” informational set, a “figurative scheme” is formed, i.e. ideas transformed into a grouping of familiar, common, or “informal” images, that approaches the cognition objective to the known subject. Keeping at first a certain connection to the theory it emerged of, the “figurative scheme” is gradually becoming independent, getting its own reality. Later we witness its “naturalization”, which actually represents a substitution of schematized objects and abstract interpretations with some concrete objects embedded in the reality. Something that was initially just a speculative approach, a mental equation that could be accessible to a limited number of individuals, becomes in time a public good and something accessible to all. People always come in contact with informations unknown to them. When they feel a discrepancy, they make an effort to adapt the discomforting cognitions to the ensemble of already existing cognitions. What they seek at this point is actually anchoring something which is alien and disturbing in a system of known notions. The term "anchoring" perfectly belongs to that specific situation where unusual ideas are put into usual categories and images. Having a gestalt origin, it denotes situating something new in an old framework well adjusted to the realities of time. In the context of the process of social representation, to anchor means to "classify and name something", it means to label an object or phenomenon in order to be able to operate with it. Moreover, to anchor, in this very context, means to ensure the inception of a new idea in the hierarchy of agreed values and respectively its transformation in an "object placed on a scale of preferences in the existent social relations.

Existenţa reprezentărilor sociale este organic legată de fenomenul obiectivării. Fenomenul vizat, după cum s – a demonstrat nu o singură dată, redă tipul de activitate psihomentală prin care are loc transformarea conceptelor în imagini familiare, „materializarea” abstracţiilor, reproducerea noţiunilor în stil iconic. În lipsa lui, nu ar fi fost posibil ca, sub impactul unei presiuni informaţionale, să se producă simplificarea şi preluarea sub controlul conştiinţei a obiectelor sociale existente. Evident, este imposibil ca intelectul uman să poată obiectiva toate informaţiile – de regulă, atunci cănd ne lovim de ceva nou, tindem se extrag doar aspectele esenţiale din ceea ce vedem. După selecţia elementelor esenţiale dintr-un set informaţional „multicolor”, se formează o “schemă figurativă” (= idei transformate într-un grupaj de imagini cunoscute, obişnuite, „neprotocolare”) care apropie obiectul cunoaşterii de subiectul cunoscător. Păstrând, la început, o anumită legătură cu teoria din care a izvorât, „schema figurativă” devine treptat autonomă, căpătând o realitate proprie. Ulterior, asistăm la “naturalizarea” ei, la o substituire, de fapt, a lucrurilor schematizate, a interpretărilor abstracte cu lucruri concrete, incorporate în realitate. Ceea ce era, iniţial, o abordare speculativă, o ecuaţie mintală căreia i se putea ralia doar unui număr limitat de indivizi, devine, cu timpul, un bun public, un ceva accesibil tuturor. Oamenii vin mereu în contact cu informaţii care sunt străine cunoaşterii lor. Atunci când simt discrepanţa, ei fac un efort de adaptare a cogniţiilor disconfortante la ansamblul cogniţiilor deja existente. La acest moment, se urmăreşte, de fapt, ancorarea a ceva străin şi perturbator într-un sistem de noţiuni cunoscute. Cuvântul “ancorare” se potriveşte foarte bine situaţiei în care ideile neobişnuite sunt reduse la categorii şi imagini obişnuite. Or, având o origine gestaltistă, el desemnează situarea a ceva nou într-un cadru de referinţă vechi, bine ajustat la realităţile timpului. În contextul procesului de reprezentare socială, a ancora înseamnă “a clasifica şi numi ceva”, a eticheta un obiect sau fenomen pentru a putea opera cu el. Mai mult, a ancora, într-un asemenea context, înseamnă a asigura inserţia unei idei noi în ierarhia valorilor agreate şi, respectiv, transformarea acesteia într-un “obiect plasat pe o scală de preferinţe în raporturile sociale existente”.

Cuvinte-cheie
reprezentare socială, obiectivare,

ancorare