Scopul: Analiza experienţei Clinicii în problema fistulelor patologice eso-aeriene. Material şi metode: În ultimii 10 ani în Clinica noastră au fost trataţi 8 pacienţi cu fistule eso-aeriene, cu vârsta între 26 şi 62 ani, dintre care doar 2 erau femei. Factorii etiologici: arsură esofagiană, plăgi, leziuni endoscopice, diverticul, ventilaţie mecanică prelungită, traheostomia, etc. Simptomele clinice principale: tuse sufocantă la deglutiţie (semnul Ono) sau apariţia alimentelor în spută, traheostomă sau arborele traheobronşic. Diagnosticul a fost stabilit prin tomografie computerizată, esofagoscopie, fibrobronhoscopie. Rezultate: În 5 cazuri s-a intervenit chirurgical radical, iar în 3 cazuri– pgaaliastrivo stomie. Excizia fistulei, sutura trai/hei bronhiei şi a esofagului a fost metoda de elecţie, aplicată la 4 pacienţi. Moment important intraoperator – plasarea lamboului muscular între esofag şi trahee, după sutura defectelor traheii şi esofagului, în regiunea cervicală fiind utilizat muşchiul sternocleidomastoidian, iar în toracotomii – lamboul din pleura parietală. În 2 cazuri s-a efectuat cervicotomia, inclusiv într-un caz cu sternotomie mediană parţială până la spaţiul intercostal 2, iar în 3 cazuri s-a efectuat toracotomia. La 2 pacienţi sa efectuat lobectomia şi sutura defectului esofagului, iar la o pacientă s-a efectuat esofagectomia şi plastia cu colon. Au decedat 4 pacienţi, inclusiv 2 postoperator, decesele fiind cauzate de complicaţiile pulmonare şi de insuficienţa poliorganică. Concluzii: Fistulele eso-aeriene sunt rare, polietiologice, complexe. Evoluţia gravă şi mortalitatea înaltă a acestora impun un diagnostic şi tratament chirurgical în centre specializate.

Aim: Analysis of the experience in the management of aerodigestive fistulas. Material and methods: During the last 10 years, in our clinic were treated 8 patients with pathological communications between esophagus and tracheobronchial tree, aged between 26 and 62 years, only 2 of them were female. Among etiological factors were esophageal burns, wounds, endoscopical lesions, diverticula, long term mechanical ventilation, tracheostomy, etc. The main diagnostic symptoms were the Ono sign (coughing on swallowing) and appearing of food in tracheobronchial tree. The diagnosis was established by means of computer tomography, bronchoscopy, esophagoscopy. Results: In 5 cases radical surgery was performed, in 3 cases palliative – gastrostomy. The method of choice in radical surgery was fistula excision and suture of defects in esophageal and tracheobronchial walls. An important issue is the interposition of a muscular flap (sternocleidomastoideus muscle) in cervical approach, or a pleural flap (in thoracotomy approach), between esophagus and trachea or bronchi. In 2 patients we performed a cervical incision (in1 case with partial sternotomy to the level of the second intercostal space), in 3 cases – thoracotomy was performed, with lobectomy and suture of esophageal wall in 2 patients. In one patient we realized esophagectomy with coloplasty. Four patients died, including 2 patients after surgery, because of thoracic complications and multiorgan failure. Conclusions: Aerodigestive fistulas are rare, multietiological, complex diseases. Their severe evolution and high mortality impose management in specialized centers.