Procesul modern de pregătire în educație fizică și sport și mai ales în sportul de performanță, prezintă un sistem complex multifuncțional. Pentru realizarea sa în practică, acest sistem are nevoie de specialiști înalt calificați, care posedă capacități manageriale speciale și o viziune de perspectivă. În procesul de cercetare al sistemului educațional contemporan, s-a făcut observată discrepanță între cerințele înaintate de activitatea practică și nivelul de pregătire profesională al specialiștilor din domeniul culturii fizice și sportului.
În condițiile implementării noilor standarde educaționale și a pregătirii profesionale a specialiștilor, o importanță deosebită capătă cercetarea căilor și posibilităților optimizării procesului instructiv-educativ prin prisma ridicării productivității, raționalizării și eficientizării. Obiectul teoriei și modelelor de organizare și aplicare al acestui proces și este domeniul integrativ al cunoștințelor științifice, cunoscut sub numele de praxiologie pedagogică.
Praxiologia este o disciplină care sintetizează datele diferitor științe despre procesul de organizare a muncii. Ea reunește numai pe acelea care pot fi aplicate la orice activitate și prin urmare, poartă un caracter generalizator. Praxiologia este definită ca o teorie despre schimbările și transformările conștiente a naturii, societății și omului cu ajutorul diferitor tehnologii . Praxiologia, în calitate de știință se ocupă cu studierea diferitor tipuri și modele istorice ale practicii – ca forme raționale de organizare a activității umane îndreptate spre transformarea naturii, societății și omului.
Analiza modelelor praxiologice a pregătirii profesionale cere descifrarea esenței abordării praxiologice ca metodă de cercetare. Noțiunea de „abordare” este definită ca o totalitate de metode și procedee de analiză a ceva sau de influență asupra ceva. În Enciclopedia tehnologiilor educaționale, abordarea e definită ca un mijloc pedagogic complex utilizat în procesul practicii instructiv-educative de studiere, dirijare și schimbare; principii – ca poziții de bază sau reguli principale din practica instructiv-educativă; metode și procedee de formare a procesului instructiv-educativ care corespund cu orientarea aleasă.
Abordarea poate fi înțeleasă și ca o concepție teoretică de rezolvare a problemelor științifice și practice. Abordarea este utilizată și în cazul caracterizării metodelor științifice generale și particulare după gradul lor de utilizare. Sub aspectul de activitate, abordarea este privită ca o totalitate de principii științifice despre procesul de observare, analiză, proiectare, prognozare și transformare al obiectului cunoașterii
Concluzii:
1. Modelele praxiologice vor permite să utilizeze noi procedee și mijloace de organizare, să determine metodele și instrumentele necesare pentru rezolvarea eficientă și operativă a problemelor și sarcinilor apărute în cadrul activității profesionale.
2. Realizarea modelelor praxiologice de pregătire a specialiștilor permite creșterea calității rezultatelor activității lor profesionale în condițiile reformelor din sistemul de învățământ, renovarea conținutului său în corespundere cu noile standarde educaționale.
3. O retrospectivă a problemelor de care se ciocnește pedagogia sportivă contemporană, ne demonstrează necesitatea pregătirii unor specialiști competenți și profesioniști în domeniul CFS, formați în baza unor procese de autoinstruire și autopefecționare care ar fi capabili singuri să găsească rezolvarea oricăror probleme apărute în activitatea lor profesională.

The modern training process in physical education and sport, and especially in performance sports, features a multifunctional complex system. For its implementation in practice, this system needs highly qualified specialists, who possess special managerial capabilities and a perspective vision. In the research process of the contemporary educational system, there was a discrepancy between the demands made by the practical work and the level of professional training of physical culture and sport specialists.
With the implementation of new educational standards and professional training of specialists, it is of particular importance to research the ways and possibilities of optimizing the instructive-educational process in terms of raising productivity, rationalization and efficiency. The subject of theory and models of organization and application of this process and is the integrative field of scientific knowledge, known as pedagogical praxiology.
Praxiology presents itself as a discipline that synthesizes the data of various sciences about the process of organizing work. It brings together only those that can be applied to any activity and therefore has a generalizing character. Praxiology is defined as a theory of conscious changes and transformations of nature, society and man with the help of different technologies. Praxology, as a science, deals with the study of various types and historical models of practice - as rational forms of organizing human activity directed towards the transformation of nature, society and man.
The analysis of the praxiological models of vocational training requires deciphering the essence of the praxiological approach as a research method. The notion of "approach" is defined as a set of methods and procedures for analyzing something or influencing something. In the Encyclopedia of Educational Technologies, the approach is defined as a complex pedagogical means used in the process of instructional-educational practice of studying, conducting and changing; principles - as core positions or main rules of instructional-educational practice; methods and processes of training-educational process that correspond to the chosen orientation.
The approach can also be understood as a theoretical conception of solving scientific and practical problems. The approach is also used in the characterization of general and particular scientific methods according to their degree of use. Under the activity aspect, the approach is regarded as a set of scientific principles about the process of observation, analysis, design, prognosis and transformation of the object of knowledge.
Conclusions:
1. These models will allow them to use new methods and methods of organization, to determine the methods and tools necessary for efficient and operative solving of problems and tasks in the professional activity.
2. The realization of praxioological models of training of specialists allows to increase the quality of the results of their professional activity in the conditions of reforms in the education system, the refurbishment of its content in accordance with the new educational standards.
3. A retrospective of the problems faced by contemporary sport pedagogy demonstrates the necessity of training competent and professional CFS specialists trained on self-training and autoprocessing processes that would be able to solve any problems in their own activities professional.