Having worked mainly on the late Roman and Visigothic walls of the Spanish provinces, I came across the details of Dacian-Moesian frontier defences mostly by chance, through a book by Carl Schuchhardt and his contributions to linear earthworks. I would like to contrast these valla in the specific angle of agency, as the discussions on the Moldovan wall of Athanaric and its chronology are reminiscent of questions posed as well in southwestern imperial contexts. Although no precise equivalences for such extensive, often river-connected ramparts are known in Hispania, I wish to put a few points in perspective and to establish some not strictly archaeological, but rather interpretive correspondences. The purpose is framing a meta-analysis for early Gothic defensive concerns, with a focus on large built structures, from the standpoint of their perceived usefulness, as a trigger for agency. The cultural reality of both territories in contrast is entirely distinct, and may therefore provide an interesting approach for the understanding of investment priorities in the genesis of very early medieval monarchies, and their negotiated implementation through transformed imperial mechanisms. Again, this evolved on radically separate realities. In a Danubian setting, one observes a frontier retraction associated with the political survival of the eastern empire; contrariwise, in Spain, a power substitution succeeded only through permanent negotiation with local and regional authorities. The text below takes this into account, yet looks explicitly at the reactive dimension, which was presumably pre-emptive and symbolic as well, of post-imperial embankments, walls, and other forms of linear defence.

Cercetând în principal construcțiile defensive romane târzii și vizigotice din provinciile spaniole, am dat peste detaliile apărării frontierei daco-moesiene mai ales întâmplător, printr-o carte despre Carl Schuchhardt și contribuțiile sale la lucrările de terasare liniare. Aș dori să analizez aceste valuri dintr-un unghi specific, întrucât discuțiile despre valul moldovenesc al lui Athanaric și cronologia acestuia amintesc de întrebările puse și în contextele imperiale de sud-vest. Deși nu se cunosc echivalențe precise pentru astfel de metereze extinse, deseori legate de râuri, în Hispania, doresc să formulez câteva puncte într-o lumină comparativă și să stabilesc câteva corespondențe nu strict arheologice, ci mai degrabă interpretative. Scopul este încadrarea unei meta-analize pentru preocupările defensive gotice timpurii, cu accent pe structuri mari construite, din punctul de vedere al utilității lor percepute, ca un factor declanșator pentru agenți. În schimb, realitatea culturală a ambelor teritorii este complet distinctă și, prin urmare, poate oferi o abordare interesantă pentru înțelegerea priorităților de investiții în geneza domniilor medievale foarte timpurii și implementarea lor negociată prin mecanisme imperiale transformate. Din nou, aceasta a evoluat pe realități radical separate. Într-un cadru dunărean, se observă o retragere a frontierei asociată cu supraviețuirea politică a imperiului estic; contrar, în Spania, substituirea puterii a reușit doar printr-o negociere permanentă cu puterile locale și regionale. Studiul de față ia în considerare acest lucru, dar se uită în mod explicit la dimensiunea reactivă, care probabil era preventivă și simbolică, de asemenea, a terasamentelor, valurilor și a altor forme de apărare liniară postimperială.