Background. Treatment of the full edentulous patients with severe atrophy is complex a problem for implant-prosthetic rehabilitation. The zygoma implants have been proposed to solve this problem. However, this complex method requires a detailed clinical study. Objective of the study. Evaluation of rehabilitation peculiarities of full edentulous patients with severe bone atrophy using zygomatic implants. Material and Methods. Eleven patients were included in the study (1 man and 10 women), aged between 47-65 years old (mean age 58.5 years), diagnosed with complete edentulism class III by Schroder, associated with severe bone atrophy. Patients were rehabilitated using Zygoma implants. Evaluation criteria: fixed morphological, functional and esthetical rehabilitation, comfort, rehabilitation time. Results. The primary stability was 30-35 N/cm in all cases which was enough for immediate implant loading with provisional fixed acrylic denture. Seven patients were evaluated 6 months after loading paying attention to soft periimplant tissue, contour and configuration of dental arches, position of lips and checks. Functional, esthetical, and hygienic conditions were also evaluated. These patients also received permanent prostheses: PFM (4), metal-composite (3). Five patients had satisfactory lip support with the fixed dentures, however, in two cases the overdenture would have been a better option. Conclusion. Implant-prosthetic rehabilitation of full edentulous patients with severe atrophy using zygoma implants provide a functional and esthetical comfort helping people to re-integrate into society. Despite that this method helps to avoid bone grafting but it requires a continuous study.

Introducere Tratamentul pacienților edentați total cu atrofie severă reprezintă o problemă complexă în reabilitarea implanto-protetică, iar pentru soluționarea impedimentelor posibile au fost propuse implanturile zigomatice. Complexitatea acestei metode necesită un studiu clinic detaliat. Scopul lucrării. Evaluarea particularităților reabilitării implanto-protetice a pacienților edentați cu atrofie severă, cu proteze fixe pe implanturi zigomatice. Material și Metode. Studiul a cuprins 11 pacienți (1 bărbat și 10 femei), cu vârsta între 47-65 de ani (vârsta medie – 58,5 ani), diagnosticați cu edentații totale, atrofii severe maxilare clasa III Schroder, reabilitați implanto-protetic, cu utilizarea implanturilor zigomatice. Criterii de evaluare: reabilitarea morfo-funcțională și estetică fixă, confortul, timpul de reabilitare. Rezultate. În toate cazurile stabilitate primară a fost de 30-35 N/cm postimplantar, oferind posibilitatea încărcării imediate cu proteză acrilică provizorie fixă. La 7 pacienți, după 6 luni de încărcare, s-a evaluat starea țesuturilor, conturul și configurația arcadelor dentare, a buzelor şi a obrajilor; aspectul funcțional și estetic şi condițiile de menținere a igienei orale. Reabilitarea la acești pacienți s-a efectuat cu lucrări protetice fixe definitive: metalo-ceramice (4) și metalo-compozite (3). La 5 dintre ei am obținut un suport al buzei consistent cu susținerea conturului feței, la 2 soluția unei proteze mobilizabile (overdenture) pe bară ar fi oferit un rezultat mai desăvârșit. Concluzii. Reabilitarea implanto-protetică fixă cu sprijin implantar zigomatic asigură confortul estetic, funcțional și de reintegrare socială a pacienților edentați cu atrofii severe, evitând procedurile extinse de grefări osoase, însă limitele indicate mai necesită un studiu continuu.