Articolul precedent |
Articolul urmator |
349 10 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-04-11 17:30 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
069.5:623.44(478) (2) |
Museums. Permanent exhibitions (505) |
Military engineering (35) |
SM ISO690:2012 POVESTCA, Anatolie. Arme de vânătoare din colecţia Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei. In: Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei. : Istorie - Arheologie - Muzeologie, Ed. 31, 28-29 octombrie 2021, Chisinau. Chişinău: Casa Editorial-Poligrafică „Bons Offices”, 2021, Ediția 31, pp. 142-143. ISBN 978-9975-87-875-3 (PDF). |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei. Ediția 31, 2021 |
||||||
Conferința "Conferinţa ştiinţifică internaţională a Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei. " 31, Chisinau, Moldova, 28-29 octombrie 2021 | ||||||
|
||||||
CZU: 069.5:623.44(478) | ||||||
Pag. 142-143 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Muzeul Național de Istorie a Moldovei deține în colecția sa o gamă variată de arme de vânătoare, provenite din donații și achiziții. Din punct de vedere tipologic, armele sunt de factură occidentală. Cronologic, datează începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea și terminând cu armamentul produs în a doua jumătate a secolului XX. Interesul pentru studierea și cercetarea acestor tipuri de arme reiese din actualitatea, prezența și importanța lor în viața cotidiană a cetățeanului contemporan. Toți înțeleg esența și noțiunea cuvintelor „vânător”, „vânătoare”. Vânătoarea nu este doar dobândirea animalului sau a pasării dorite. Ea este o confruntare armată între umanitate și mediul sălbaticului, o confruntare între societate și natură. În perioada incipientă, vânătoarea a avut un rol extrem de important în obținerea hranei necesare supraviețuirii. De multe ori, vânătoarea avea o funcție dublă: de apărare și de procurare a hranei. Nu orișicine întotdeauna și oriunde poate vâna. Vânătoarea este o misiune dificilă, care prevede abilități obținute prin arta de învățare, studiere, așteptare, urmărire și de dobândire a prăzii. La începutul secolului al XVIII-lea, spre deosebire de perioada anterioară, vânătoarea a devenit – din perspectiva aristocrației europene – o activitate sportivă și de agrement, fiind apreciată ca un sport, o pasiune și o satisfacție sufletească. Cunoaștem mai multe moduri de vânătoare, exprimate prin gonirea prăzii cu ajutorul câinilor, a păsărilor dresate sau a capcanelor. Cel mai cunoscut, mai practic și mai ușor mod de vânătoare este cel cu arma de foc. Conform destinației, vânătoarea poate fi împărțită în trei tipuri: vânătoare științifică, comercială, sportivă sau de amator. Pentru a cunoaște mai bine și a putea identifica armele de vânătoare în diversitatea lor, a fost adoptată o clasificare generală a lor după mai multe criterii: a) după configurația interiorului țevii și după muniția utilizată; b) după modul de construcție; c) după modul de încărcare; d) după numărul de țevi; e) după modul de construcție al cocoașelor. |
||||||
|