Făcând parte din prima generaţie componistică romantică, aparţinând în întregime secolului XIX, Felix Mendelssohn-Barholdy s-a născut la Hamburg în anul 1809, anticipând cu un an ivirea generaţiei anului 1810, cea care va da culturii universale pe Robert Schumannn şi pe Fredeeric Chopin. Felix Mendelssohn-Bartholdy beneficiază de o educaţie aleasă datorită
situaţiei sale materiale prospere.
În anul 1828 Mendelssohn-Bartholdy absolvă Universitatea din Berlin, îmbrăţişând
cariera de muzician. Acordul tatălui a fost concretizat printr-o finanţare de călătorii prin Europa, în scopul lărgirii orizontului muzical.
Primele compoziţii îi impun numele de timpuriu. La vârsta de şaisprezece ani scrisese deja multe lucrări – concerte, simfonii, cantate, piese pentru pian, unele rămase în manuscris. În anul 1833 este angajat în postul de director general al muzicii din Düsseldorf. Peste doi ani,
tânărul dirijor este chemat la Leipzig pentru a prelua conducerea orchestrei Gewandhauss. În anul 1842 a înfiinţat Conservatorul de la Leipzig unde, împreună cu Robert Schumann, a predat compoziţie şi pian. O strânsă prietenie l-a legat de Clara şi Robert Schumann.
În anul 1840, Felix Mendelssohn-Bartholdy şi Clara Schumann au cântat adesea împreună în concerte publice la patru mâini. La 31 martie 1841, la Gewandhaus, el interpretează alături de Clara Allegro-ul brillant op. 92 (dedicat acesteia) şi a dirijat prima audiţie a Simfoniei
compuse de Robert Schumann.
Operele pentru pian la patru mâini ale lui Felix Mendelssohn-Bartholdy nu sunt numeroase, dar se încadrează perfect în stilul general precum şi în scriitura pianistică a compozitorului. În literatura de duo el a lăsat două piese de factură concertistică, cu o scriitură ce creează iluzia orchestrei. Andante cu variaţiuni în Si bemol major op. 83a (1841) reprezintă o variantă a piesei similare Variationen op. 83 nr. 11 pentru piano solo, scrisă în 1841 dar tipărită în 1850. Versiunea pentru pian la patru mâini a Variaţiunilor op. 83 a fost concepută la rugămintea surorii sale, Fanny. Lucrarea prezintă dificultăţi suplimentare pentru ansamblu cauzate de mobilitatea aproape permanentă a celor două partide iar concomitenţa desfăşurărilor pianistice solicită interpreţilor mobilitate, precizie, o bună stăpânire a mijloacelor tehnice, fluenţă şi colorit sonor.
Creaţiile lui Felix Mendelssohn-Bartholdy pentru pian la patru mâini înscriu în literatura pianistică pagini de mare strălucire, ce cultivă o virtuozitate cantabilă şi o tehnică diversificată. Deşi puţine, ele reprezintă o culme a artei sale pianistice şi componistice. Stilul său îngemănează în mod armonios suflul lui Carl Maria von Weber cu suspinul şi zâmbetul lui Wolfgang Amadeus Mozart.