The term that has transformed the pedagogy of recent years and has not yet exhausted its resources is "formative evaluation". The concept establishes the evaluation as a mean of training the student and allows the observation of the evolution of his skills. Considering modern assessment as an integral part of the learning process, as part of it, the natural consequence has led to its departure from the traditional "verification" of knowledge and even from the traditional school appreciation. Modern assessment, which promotes the transition from the notion of controlling the acquisition of knowledge to the concept of assessing both learning outcomes and especially the processes involved, refers to the transition from a pedagogy of knowledge transmission to a pedagogy of skills development and the science of becoming. The organic integration of the evaluation in the structure of the didactic activity in the conceptions of the modern pedagogy, determines the amplification of its educational function, placing it in a key position in the instructive-educational process. This consequence derives from a natural understanding of evaluation as a "science of value". From a docimologic perspective, Allal describes formative assessment as a process that takes place as a result of a teaching-learning sequence. Its purpose is to assess, by using "information collection tools", the degree of achievement of learning objectives at predetermined times in the teaching sequence. The teacher will decide whether or not the students have reached the desired level at this stage of training. This is quantitative information that tries to show the teacher if students need "corrective instruction." The criteria evaluation methodology by descriptors differentiates three types of formative evaluation: in stages, punctual and interactive.

Termenul care a transformat pedagogia ultimilor ani şi care nu şi-a epuizat încă resursele este cel de „evaluare formativă”. Conceptul instituie evaluarea ca mijloc de formare a elevului şi permite observarea evoluţiei competenţelor sale. Luând în considerare evaluarea modernă ca făcând parte integrantă din procesul de învăţare, ca parte a acestuia, urmarea firească a dus la depărtarea sa de tradiţionala „verificare” a cunoştinţelor şi chiar de tradiţionala apreciere şcolară.Evaluarea modernă, care promovează tranziţia de la noţiunea de control al însuşirii cunoştinţelor la conceptul de evaluare atât a rezultatelor învăţării, dar mai ales a proceselor pe care le implică, se referă la trecerea de la o pedagogie a transmiterii cunoştinţelor la o pedagogie a dezvoltării competenţelor şi a ştiinţei de a deveni. Integrarea organică a evaluării în structura activităţii didactice în concepţiile pedagogiei moderne, determină amplificarea funcţiei educative a acesteia, situând-o într-o poziţie cheie în procesul instructiv-educativ. Această consecinţă derivă dintr-o firească înţelegere a evaluării ca „ştiinţă a valorii”. Din perspectivă docimologică, Allal descrie evaluarea formativă drept un proces ce are loc ca urmare a unei secvenţe de predare-învăţare. Scopul ei este de a aprecia, prin utilizarea „instrumentelor de colectare a informaţiilor”, gradul de realizare a obiectivelor de învăţare la momente predeterminate în secvenţa didactică. Cadrul didactic va decide dacă elevii au atins sau nu nivelul dorit în acest stadiu al instruirii. Este vorba despre informaţii cantitative care încearcă să-i arate profesorului dacă elevii au nevoie de ”instrucţiuni corective”. Metodologia evaluării criteriale prin descriptori diferenţiază trei tipuri de evaluare formativă: în etape, punctuală și interactivă.