| Articolul precedent |
| Articolul urmator |
 |
 397 16 |
| Ultima descărcare din IBN: 2024-03-21 03:22 |
 SM ISO690:2012FLOREA, Eleonora. Integrarea designului contemporan în ambianța socială: destinația utilitară și mesajul estetic. In: Educaţia artistică: realizările trecutului şi provocările prezentului.: Conferinţa ştiinţifică internaţională dedicată aniversării a 75 ani de învăţământ artistic din Republica Moldova, 25-26 noiembrie 2015, Chişinău. Chişinău: „Grafema Libris” SRL, 2015, p. 108. ISBN 978-9975-52-196-3. |
| EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
| Educaţia artistică: realizările trecutului şi provocările prezentului. 2015 | ||||||
|
Conferința "Educaţia artistică: realizările trecutului şi provocările prezentului" Chişinău, Moldova, 25-26 noiembrie 2015 | ||||||
|
||||||
| Pag. 108-108 | ||||||
|
||||||
 Descarcă PDF |
||||||
| Rezumat | ||||||
Întreaga lume materială creată de om, uneltele de muncă și obiectele de uz practic, locuinţa și vestimentația – tot ambientul obiectual — au o istorie foarte veche, începând cu perioada preistorică şi continuând pe parcursul evoluţiei civilizațiilor. La fel de veche este şi tendinţa omului spre perfecţionarea obiectelor uzuale produse: a le dezvolta ideea constructivă şi a le înfrumuseţa aspectul exterior. Practica milenară de construire artistică a mediului obiectual a contribuit la crearea unor valori estetice superioare organic incorporate în structura obiectelor utile. Primele teorii ale corelării utilului cu esteticul au apărut cu peste 2000 de ani în urmă în tratatele marilor gânditori din Grecia Antică care afirmau că frumos este ceea ce este folositor. Aceste idei, găsind continuare în epocile ulterioare, fiind abordate în literatura specială din secolele XVI1-XVIII, au primit o elaborare teoretică în secolul al XIX-lea de către promotorii ştiinţifici ai noului fenomen ce se afirmă în a doua jumătate a secolului unui progres tehnic vertiginos – designul. Iar în deceniile 8-9 ale secolului al XIX-lea – primele decenii ale secolului al XX-lea a fost formulat principiul de corespundere între forma obiectului şi destinaţia lui funcţională – principiul “funcţionalismului estetic”. Astăzi designul, afirmându-se ca un adevărat factor de progres al civilizaţiei contemporane, integrându-se în toate domeniile activităţii sociale, are o destinaţie şi o orientare socială profund umanistă. Prin “umanismul tehnologic” al designului sunt afirmate valorile etice fundamentale – grija şi respectul faţă de om. Concomitent, dezvoltarea vertiginoasă a designului contemporan este însoţită de implicaţii dinamice în diverse domenii ale ştiinţei şi tehnicii: inginerie, proiectare tehnică, ergonomie, psihologie, sociologie, economie, marketing, finanţe, ecologie, legislaţie, informatică, semiotică, servicii publice etc. Totodată din ce în ce mai accentuat se promovează semnificaţia estetică a designului – forma obiectului uzual, care reprezintă atât o modalitate de materializare, organizare a funcţiei — utilului, cât şi o manifestare a elementului esenţial de realizare a esteticului. Procesul integrator, complex de proiectare a utilului şi esteticului, a funcţiei şi structurii, a conţinutului şi formei unui produs obiectual (spaţial, informaţional, sau a unui program de activităţi umane) în aspectul obiectivelor utilitare şi estetice constituie esenţa designului. Cu alte cuvinte, designul contemporan este un proces şi rezultat al proiectării tehnico-artistice a mediului obiectual, mediului natural, mediului informaţional, precum şi a proceselor de activitate umană, orientat spre constituirea calităţilor superioare utilitare (funcţionale) şi estetice. |
||||||
| Cuvinte-cheie utilitate, triada estetică, frumosul natural, frumosul artistic, frumosul util, utility, aesthetic triad, natural beauty, artistic beasty, useful beauty |
||||||
|
Dublin Core Export
<?xml version='1.0' encoding='utf-8'?> <oai_dc:dc xmlns:dc='http://purl.org/dc/elements/1.1/' xmlns:oai_dc='http://www.openarchives.org/OAI/2.0/oai_dc/' xmlns:xsi='http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance' xsi:schemaLocation='http://www.openarchives.org/OAI/2.0/oai_dc/ http://www.openarchives.org/OAI/2.0/oai_dc.xsd'> <dc:creator>Florea, E.</dc:creator> <dc:date>2015</dc:date> <dc:description xml:lang='ro'><p>Întreaga lume materială creată de om, uneltele de muncă și obiectele de uz practic, locuinţa și vestimentația – tot ambientul obiectual — au o istorie foarte veche, începând cu perioada preistorică şi continuând pe parcursul evoluţiei civilizațiilor. La fel de veche este şi tendinţa omului spre perfecţionarea obiectelor uzuale produse: a le dezvolta ideea constructivă şi a le înfrumuseţa aspectul exterior. Practica milenară de construire artistică a mediului obiectual a contribuit la crearea unor valori estetice superioare organic incorporate în structura obiectelor utile. Primele teorii ale corelării utilului cu esteticul au apărut cu peste 2000 de ani în urmă în tratatele marilor gânditori din Grecia Antică care afirmau că frumos este ceea ce este folositor. Aceste idei, găsind continuare în epocile ulterioare, fiind abordate în literatura specială din secolele XVI1-XVIII, au primit o elaborare teoretică în secolul al XIX-lea de către promotorii ştiinţifici ai noului fenomen ce se afirmă în a doua jumătate a secolului unui progres tehnic vertiginos – designul. Iar în deceniile 8-9 ale secolului al XIX-lea – primele decenii ale secolului al XX-lea a fost formulat principiul de corespundere între forma obiectului şi destinaţia lui funcţională – principiul “funcţionalismului estetic”. Astăzi designul, afirmându-se ca un adevărat factor de progres al civilizaţiei contemporane, integrându-se în toate domeniile activităţii sociale, are o destinaţie şi o orientare socială profund umanistă. Prin “umanismul tehnologic” al designului sunt afirmate valorile etice fundamentale – grija şi respectul faţă de om. Concomitent, dezvoltarea vertiginoasă a designului contemporan este însoţită de implicaţii dinamice în diverse domenii ale ştiinţei şi tehnicii: inginerie, proiectare tehnică, ergonomie, psihologie, sociologie, economie, marketing, finanţe, ecologie, legislaţie, informatică, semiotică, servicii publice etc. Totodată din ce în ce mai accentuat se promovează semnificaţia estetică a designului – forma obiectului uzual, care reprezintă atât o modalitate de materializare, organizare a funcţiei — utilului, cât şi o manifestare a elementului esenţial de realizare a esteticului. Procesul integrator, complex de proiectare a utilului şi esteticului, a funcţiei şi structurii, a conţinutului şi formei unui produs obiectual (spaţial, informaţional, sau a unui program de activităţi umane) în aspectul obiectivelor utilitare şi estetice constituie esenţa designului. Cu alte cuvinte, designul contemporan este un proces şi rezultat al proiectării tehnico-artistice a mediului obiectual, mediului natural, mediului informaţional, precum şi a proceselor de activitate umană, orientat spre constituirea calităţilor superioare utilitare (funcţionale) şi estetice.</p></dc:description> <dc:source>Educaţia artistică: realizările trecutului şi provocările prezentului. () 108-108</dc:source> <dc:subject>utilitate</dc:subject> <dc:subject>triada estetică</dc:subject> <dc:subject>frumosul natural</dc:subject> <dc:subject>frumosul artistic</dc:subject> <dc:subject>frumosul util</dc:subject> <dc:subject>utility</dc:subject> <dc:subject>aesthetic triad</dc:subject> <dc:subject>natural beauty</dc:subject> <dc:subject>artistic beasty</dc:subject> <dc:subject>useful beauty</dc:subject> <dc:title>Integrarea designului contemporan în ambianța socială: destinația utilitară și mesajul estetic</dc:title> <dc:type>info:eu-repo/semantics/article</dc:type> </oai_dc:dc>
|
|
|
