Raporturile logico-semantice şi funcţionale ce există între apodoză (principală) şi protază (subordonată) sunt analizate în dependenţă de natura morfologică a suportului din apodoză conform teoriei gramaticienilor francezi R.L.Wagner şi J.Pinchon cât şi a verbului din protază şi a distribuţiei lui, deoarece anume de aceste elemente depinde natura raportului logico-semantic şi tipul de protază, fapt ce ne-a permis să stabilim noi raporturi între apodoză şi protază. Propunem noi principii de clasificare a propoziţiilor subordonate şi să facem o distincţie netă a protazelor introduse cu acelaşi conector.