Cornul inorogului (The Unicorn’s Horn) by Bogdan Cretu imposes a new episteme of eros: the experiment that tests the body, which removes taboos, prejudices and shows how far one can compete with one’s own body. Intimacy is the only space in which the truth can be articulated, in which you can still be identical with yourself, contemporary with what you are in essence. The novel is also a journey in the history of erotic imaginary; it is a reinvention of the impediment and a rediscovery of erotic tension and intensity. The characters are projections of mythological consciousness, from the perspective of which art is always in full synchrony with life. Cornul inorogului (The Unicorn’s Horn) is a novel about eros, death, literature and the electrifying connections between them.

Cornul inorogului de Bogdan Crețu impune o nouă epistemă a erosului: experimentul care pune în probă corpul, care înlătură tabuurile, prejudecățile și arată până unde se poate ajunge în competiția cu propriul trup. Intimitatea este singurul spațiu în care se mai poate articula adevărul, în care mai poți fi identic cu tine însuți, contemporan cu ceea ce ești în esență. Romanul e și un periplu în istoria imaginarului erotic, e o reinventare a impedimentului și o regăsire a tensiunii și a intensității erotice. Personajele sunt proiecții ale conștiinței mitologice, din perspectiva căreia arta e mereu în deplină sincronie cu viața. Cornul inorogului este un roman despre eros, moarte, literatură și conexiunile electrizante dintre acestea.