Graficianul Alexei Colîbneac este unul dintre desenatorii notorii ai artei naționale. Numeroasele distincții și prezența lucrărilor în importante colecții publice constituie dovada măiestriei artistului și a mesajului intelectual al discursului său artistic. În creația sa impresionantă remarcăm serii numeroase de desene, una dintre ele fiind seria de autoportrete, care nu a fost valorificată în studii teoretice. Cercetând istoricul aprecierii valorice a creației artistului, am constatat un număr impunător de publicații periodice și publicistice, însă prea puține științifice. Această serie de lucrări a fost realizată în diferite etape ale vieții și prezintă artistul în cele mai diverse stări de spirit. Prin intermediul lucrărilor respective urmărim parcursul formării personalității sale artistice: de la adolescență, tinerețe, până la perioada de maturitate, în care artistul pe deplin manifestă atât spirit tenace de observație, cât și lejeră autoironie, executând unele lucrări parcă în glumă. Desenele sunt realizate în variate tehnici ale graficii. De asemenea, artistul apelează la diferite limbaje de tratare a formei și a spațiului: în unele lucrări – strict liniar, prin intermediul convenţionalităţii grafice, în altele – recurgând la clarobscur. Când observatorul și subiectul sunt aceeași persoană, spectatorul asistă la un monolog intim, care constituie un act de autocunoaștere prin intermediul limbajului plastic.

Alexei Colîbneac is one of the notorious graphic designers of the national art. Many distinctions and the presence of works in important public collections are proof of the artist’s mastery and of the intellectual message of his artistic discourse. In his imposing creation, we notice numerous series of drawings; one of them being the series of self-portraits, which was not exploited in theoretical studies. Researching the history of value appreciation of the artist’s creation, we found an impressive number of periodicals and publications, but too few scientific. In the series of self-portraits, on which the artist worked at different stages of his life, we see the author in a wide variety of states of mind and spirit. Based on these works, we trace the formation of the artist’s personality: from adolescence, youth, to maturity, in which A. Colîbneac fully demonstrates the ability to ask complex questions of an existential nature or to show slight self-irony, drawing some compositions as if joking. The drawings are made in various techniques of graphics, also the artist uses different languages for dealing with form and space, in some works strictly linear, in others using chiaroscuro. When the observer and the subject are the same person, the spectator witnesses an intimate monologue that constitutes an act of self-knowledge through plastic language.