Cosmologia discontinuităţii şi a non-separabilităţii, complexitatea şi perceperea polifonică a realităţii şi a raţionalităţii, propagarea complementarităţii şi a co-relativităţii epistemologice implică astăzi reconsiderarea paradigmelor profilînd un interconexionism pe interfaţa dinamică Real-Raţional-Relaţional, determinată de factori a trei axe solidare spaţiu timp-societate. Evitînd „prăbuşirea fundamentelor” epistemologice şi limitele cunoaşterii,filosoful francez de origine română Ştefan Lupaşcu prin dialectica tripolară a antagonismului energetic dinamic transfinit reuşeşte un supramodel, un „algoritm de comprimare” sub dublu semn al discontinuităţii gîndirii filosofice şi a continuităţii cu tradiţia, dar şi cu „revoluţiile” ştiinţifice. Dialectometodologia cognitivă lupasciană se înscrie astfel în pretenţia universalistă de cunoaştere a „totalităţii potenţiale”, care pune în valoare interdependenţa şi interconexiunea constituenţilor cît şi a mecanismelor dinamice ale cunoaşterii.