Mănăstirea Agapia – remarcabila mănăstire moldavă pictată de Nicolae Grigorescu – deține un prețios patrimoniu de icoane, cărți și documente, textile liturgice, orfevrărie. Între acestea, locul principal îl ocupă icoanele pictate în secolele XV–XIX, fie în stil postbizantin, în tehnica tempera, fie în stil realist, în tehnica uleiului. Cinci icoane din secolele XVIII–XIX au fost conservate și restaurate în laboratorul de Restaurare icoană al Facultății de Teologie din Iași. Icoanele păstrate în depozitul Muzeului mănăstirii au suferit în timp unele degradări cauzate atât de tehnica de autor deficitară, cât și de factorii exogeni, biotici și abiotici. Suporturile de lemn ale unor icoane au fost grav degradate de atacul insectelor xilofage din specia Anobium punctatum, fiind afectate atât rezistența mecanică, cât și aspectul lemnului. Numeroasele galerii aflate imediat sub stratul pictural au determinat, pe alocuri, deformarea acestuia. Stratul pictural al unor icoane s-a degradat, în principal, datorită erorilor tehnicii de lucru a pictorilor: strat de preparație foarte subțire și fragil sau liant excesiv, ceea ce a dus la formarea de cracluri timpurii foarte accentuate. Aspectul icoanelor a fost afectat fie de alterarea cromatică a verniului de protecție, fie de depunerile de praf, funingine din atmosferă. Intervențiile de conservare a icoanelor au constat în biocidarea suportului picturilor și în consolidarea stratului pictural desprins de pe suportul de lemn. Restaurarea icoanelor a vizat îndepărtarea depunerilor de murdărie de pe pictură și subțierea verniului alterat cromatic prin mijloace fizico–chimice, completarea lipsurilor din icoane (suport și strat pictural) și integrarea cromatică a acestora, cu materiale ușor reversibile. Icoanele, după conservare și restaurare s-au reîntors la Mănăstirea Agapia, pentru valorificare expozițională.