Existenţa bisericii localității Buicani de pe râul Bâc este atestată pentru prima dată de un document din anul 1642. Drept rezultat al procesului de integrare a satului Buicani cu Chişinăul în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, biserica Buna Vestire devine un important edificiu de cult din Mahalaua din Sus a orașului. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, biserica Buna Vestire este menţionată drept sediu al protopopilor de Chişinău. Sfântul lăcaş a suferit distrugeri serioase drept consecinţă a marelui cutremur de pământ din 14 octombrie 1802. În anii 1808–1810, cu cheltuiala căpitanului Gavriil Terinte, unul dintre vechilii părţii oraşului subordonate mănăstirii Galata, şi a altor ctitori mai mici, pe acelaşi loc a fost construită o nouă biserică de zid în numele Bunei Vestiri, fapt consemnat şi de inscripţia ctitoricească a acesteia. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, intrarea în biserică a fost pusă sub adăpostul unui pridvoraş, rezolvat într-o formulă stilistică străină acestui edificiu de cult. Zidurile și bolțile bisericii au avut de suferit de pe urma cutremurului de pământ din 10 noiembrie 1940. Lucrările de reparare/consolidare a bisericii Buna Vestire au fost începute și încheiate în anul 1942. Buna Vestire este un edificiu de factură barocă, reprezentând atât în plan, cât şi în ceea ce priveşte plastica decorativă mai multe similitudini cu biserica Sfinţilor Arhangheli din Chișinău. Planul sfântului lăcaş este structurat în altar, naos şi pronaos. Pronaosul constituie și primul nivel al turnului-clopotniţă. Din punct de vedere al plasticii decorative biserica este eminamente barocă. În 1993, prin decizia Parlamentului Republicii Moldova, bisericii Buna Vestire i s-a acordat statut de monument istoric.