Sursele scrise din Imperiul Rus oferă informații importante cu privire la populația Basarabiei în anii 1812–1918. Rapoartele statistice cu informații detaliate despre populația și resursele regiunii sunt documentele cele mai răspândite, urmează jurnalele de călătorie. Unele surse, foarte rare, oferă și ilustrații. Aceste surse conțin, inclusiv, informații referitoare la portul românilor din Basarabia. Studii dedicate nemijlocit portului populației din Basarabia, realizate în Imperiul Rus, nu am atestat. Ținem să remarcăm câteva surse importante, care oferă informații generale despre portul românilor (moldovenilor) basarabeni: Petru Kuniţki – „Scurtă descriere statistică a regiunii din partea dreaptă a Nistrului, anexată la Rusia conform tratatului încheiat cu Poarta Otomană în anul 1812” (1813); albumul ilustrat „Popoarele Rusiei” (1862); revista „Rusia Pitorească” (1898); cartea „Românii. Lecturi pentru popor” (1898); „Călătorie în Rusia meridională și în Crimeea: prin Ungaria, Valahia și Moldova” (1853); „Basarabia. Țara. Oamenii. Economia” (1918) ș.a. Printre primele mențiuni, după anexarea Basarabiei la Imperiul Rus, referitoare la port, este cea a lui Petru Kunițki, care menționează în 1813: „Obiceiurile poporului moldovenesc simplu sunt asemănătoare cu cele ale malorușilor, chiar și portul lor este asemănător – cămașă largă cu brâu, manta (suman) cu mânicile tăiate, pantaloni largi, cizme roșii, căciuli gri din blană de miel – acesta era portul de sărbătoare. În zilele obișnuite purtau ce aveau la îndemână.” Sursele ilustrate confirmă unele asemănări de piese, în același timp sunt sesizabile diferențe, referitoare la modul cum arata vestimentația. Lev Berg, originar din orașul Tighina, relatează: „Bărbații poartă pe cap căciuli din blană de miel (cușmă), vara la muncă poartă pălării din paie cu boruri mari. Vara poartă cămăși și pantaloni din pânză. Uneori îmbracă o manta de asupra sau un caftan scurt. Iarna poartă mintean, cojoc din blană de oi, pantaloni de lână (meșini), căciulă din blană de miel (cârlan). Se încălțau în opinci. Portul de sărbătoare bărbătesc era constituit din semi-caftan, brâu colorat sau chimir din piele cu chisea. Fetele umblau cu capul descoperit, iar femeile măritate purtau basma. Portul femeilor era alcătuit din rochie și cațaveică”. Comparând cele două mențiuni, notate la diferență de un secol una de alta, analizând date din perioada secolului al XIX-lea, precum și unele ilustrații, constatăm că portul românilor din Basarabia pe parcursul ocupației țariste nu a suferit modificări esențiale. Majoritatea populației, locuind în mediul rural, nu a fost influențată în mare măsură, în ceea ce privește portul, de procesele modernizatoare din mediul urban.