Particularităţile scheletice, apreciate în literatura de specialitate drept adaptări funcţionale sau indicatori ai stresului ocupaţional, funcţional sau biomecanic, sunt numite şi entezopatii mecanice sau indicatori musculo-scheletici şi ai stilului de viaţă. Odată identificate, aceste modificări observabile pe suprafaţa oaselor, în regiunile unde se inseră muşchii prin tendoane şi ligamente, pot aduce o serie de informaţii legate de activitatea cotidiană a unui individ sau a unei populaţii. În acest sens, aducem în discuţie două comunităţi din perioada târzie a epocii fierului – cea traco-getică, reprezentată prin câteva descoperiri de la Saharna Mare, şi cea scitică, reprezentată prin descoperirile de la Crihana Veche. Oare membrii acestor comunităţi au avut moduri de viaţă diferite? Cum era starea lor de sănătate? Cu ce se alimentau? Cu ce se ocupau şi ce stil de viaţă aveau? Cum se reflectă aceste variabile în indicatorii stresului ocupaţional, constituţia scheletică şi în tabloul paleopatologic?