Moștenirea artistică a lui V. Verhola include lucrări de diferite genuri: operă, creații vocale și vocal-simfonice, muzică pentru film, muzică de estradă, prelucrări folclorice ș.a. Însă sfera preferată a creației sale o constituie muzica instrumentală. În prezentul articol ne-am axat pe analiza Sonatei pentru fagot și pian scrisă în anul 1973. Abordarea unui gen precum sonata, solicită de la un compozitor aflat la început de cale un anumit grad de încredere și presupune un nivel suficient de profesionalism componistic și o gândire creativă. Sonata pentru fagot și pian de V. Verhola reprezintă un ciclu tradițional tripartit: Allegro risoluto, Largo și Allegro ma non troppo. Cele trei părți relevă apartenența la genuri și chiar domenii de muzică diferite. Astfel, în prima parte pot fi sesizate structuri ritmice caracteristice jazz-ului, partea a II-a denotă trăsăturile unei balade meditative, iar partea a III-a include elemente ritmico-intonative împrumutate din folclorul instrumental.

V. Verhola's artistic heritage includes works of differen genres: opera, vocal-symphonic creations, music for film, pop music,arrangements of folk works etc. But the favorite sphere of his creation is instrumental music. In this article we have focused on the analysis of the Sonata for bassoon and piano, written in 1973. Approaching a genre like the sonata requires from a composer, at the beginning of his path, a certain degree of confidence, a sufficient level of professionalism and creative thinking. V. Verhola's Sonata for bassoon and piano is a traditional tripartite cycle: Allegro risoluto, Largo and Allegro ma non troppo. The three parts reveal their belonging to different genres and even fields of music. Thus, in the first part, rhythmic structures characteristic of jazz can be noticed, part II denotes the features of a meditative ballad, and part III includes rhythmic-intonation elements borrowed from instrumental folklore