În articol sunt relevate barierele privind incluziunea socio-educaţională a tinerilor cu dizabilităţi. Accesul limitat al persoanelor cu dizabilităţi la serviciile de educaţie şi de infrastructură socială, obstacolele şi limitele de încadrare în câmpul muncii, caracterul preponderent medical al procesului de stabilire a invalidităţii, precum şi predominarea formelor rezidenţiale de protecţie socială, sunt provocări majore ale sistemului actual de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi, în pofida măsurilor care au fost întreprinse pe parcursul ultimilor ani atât la nivel local, cât şi naţional.