Designul – un adevărat factor de progres al civilizaţiei contempo-rane, integrându-se în toate domeniile economiei naționale, are o destinaţie socială profund umanistă. „Umanismul tehnologic” al designului afirmă valorile etice fundamentale – grija şi respectul faţă de om. Concomitent, tot mai intens se promo-vează semnificaţia estetică a designului – forma obiectului uzual, care prezintă atât o modalitate de materializare a funcţiei utilitare, cât şi o realizare esențială a mesa-jului estetic. Procesul integrator al proiectării tehnico-artistice a mediului obiectual orientat spre constituirea calităţilor superioare funcţional-utilitare, dar şi a celor estetice constituie esenţa designului contemporan. Principala categorie estetică – categoria frumosului se prezintă ca o valoare utilă („frumosul util”). Înalta valoare artistică a obiectului uzual este strict dependentă de realizarea maximă a calităţilor funcţionale. Acest fenomen constituie esența noțiunii de „funcționalism estetic”.

The Design – a real progress factor of the contemporary civilization, integrated into all the fields of the national economy, has a deep humanistic social destination. “The technological humanism” of the design affirms the fundamental ethical values – the care and respect for human. Simultaneously, the aesthetic signi-ficance of the design is promoted more intensively – the shape of an everyday object, which presents both a way of utility materializing the function and a key achievement of aesthetic message. The integrator process of technical and artistic design is oriented to the setting of high quality aesthetic qualities which is the essence of the contemporary design. The main aesthetic category – the beauty category is presented as a useful value („useful beauty”). The high artistic value of the habitual object is strictly dependent on achieving maximum functional qualities. This phenomenon is the essence of „aesthetic functionality”.