Abordarea comunicativă în învățarea unei limbi străine pune accent pe aspectul pragmatic al producerii scrise. Producerea scrisă nu mai este ca și în metodologiile tradiționale, forma suverană a limbajului, nici ca în metodologiile audio-vizualului, subordonată înțelegerii orale. Producerea scrisă devine un act de comunicare funcțională, care permite studentului să se exprime și să comunice cu ajutorul unui sistem de semne specifice, adică semnele grafice. Actul scrierii se înscrie într-o situație de comunicare particulară, folosind structuri lingvistice și realizînd intenția de comunicare. Aspectul socio-cultural al comunicării scrise precum și aspectul individual și afectiv al scriptorului prezintă de asemenea mize importante în crearea de texte scrise. Competența de producere scrisă rămîne a fi o competență de limbaj delicată în predare, la fel și în învățare.